Al treilea război mondial se apropie: avertismentul financiar pentru Europa

Nord-coreeni pe frontul ucrainean, alături de Rusia!

Conflictul armat care a zguduat Europa de la începutul invaziei ruse în Ucraina a intrat deja în al patrulea an de lupte intense. Autoritățile din Londra estimează că, de la declanșarea operațiunii, aproximativ un milion și jumătate de militari ruși au pierit sau au fost răniți.

Această cifră subliniază costul uman al războiului și crește îngrijorarea asupra modului în care conflictul se poate extinde.

În Orientul Mijlociu, confruntarea dintre Statele Unite și Iran amenință cu o extindere a focului de luptă către alte țări din regiune. Simultan, China intensifică investițiile în forțele sale armate și exercită o presiune militară crescândă asupra insulei Taiwan.

Această dinamică face ca liderii internaționali să abordeze tot mai deschis scenariul unui război pe scară globală.

În luna februarie a anului 2025, Donald Trump a acuzat publicul președinte al Ucrainei, Volodimir Zelenski, că riscă să declanșeze un conflict mondial prin acțiunile sale. Totuși, Zelenski a reținut calmul și a continuat să apere teritoriul țării sale.

În același an, secretarul general al NATO, Mark Rutte, a transmis liderilor europeni mesajul că aceștia trebuie să se pregătească pentru un război de amploarea celor cunoscute de generațiile anterioare.

Procesul de apropiere dintre statele nemulțumite de ordinea internațională dominată de SUA îngrijorează tot mai mult țările occidentale. Acum doi ani, Rusia și Coreea de Nord au semnat un acord de apărare reciprocă. În februarie 2022, înainte de invazia în Ucraina, Vladimir Putin și Xi Jinping au declarat că parteneriatul dintre cele două țări nu are limite. Sprijinul economic și tehnologic furnizat de Beijing a fost esențial pentru capacitatea Moscovei de a susține efortul de război în ciuda sancțiunilor impuse de Occident.

Militarii nord-coreeni au luptat de partea rusă pe frontul ucrainean, iar Moscova este suspectată că a asistat Teheranul în identificarea țintelor americane în regiunea Golfului Persic. Analistul britanic Gideon Rachman, expert în politică externă la Financial Times, subliniază că această coalitie de state nemulțumite schimbă fundamental echilibrul de putere global.

În anul 1989, țările membre ale grupului G7, adică cele șapte mari economii dezvoltate, reprezenta aproximativ două treimi din produsul global. Până în 2022, ponderea acestora a scăzut la circa 43% din economia mondială.

Această schimbare structurală oferă puterilor emergente precum China și Rusia un spațiu mai larg pentru a contesta hegemonia occidentală.

O întrebare critică rămâne în suspens: vor interveni Statele Unite dacă Rusia va ataca un stat membru al NATO?

Donald Trump a criticat repetat aliații pentru cheltuielile de apărare insuficiente și a anunțat intenția de a reduce angajamentele militare americane.

Rachman: Rusia, China și SUA împartă lumea în sfere de influență!

Rachman se întreabă dacă administrația Trump ar lupta pentru apărarea țărilor baltice, Poloniei, Japoniei ori Marii Britanii, subliniind că nimeni nu poate oferi o garanție absolută.

Această incertitudine poate încuraja o agresiune militară.

Istoria oferă exemple grăitoare: înainte de ambele războaie mondiale, conducerea de la Berlin a crezut greșit că alte puteri nu vor interveni. În 1914, nu s-a anticipat că Marea Britanie va intra în conflict pentru a apăra neutralitatea Belgiei.

În 1939, Hitler a presupus greșit că Londra și Parisul vor rămâne în afara luptei pentru apărarea Poloniei. Ambele calcule s-au dovedit eronate.

Rachman atrage atenția asupra ideii ca Rusia, China și SUA să împartă lumea în sfere de influență, fiecare controlând țările din apropiere.

O astfel de aranjament ar forța statele mai mici, precum Ucraina sau Taiwan, să accepte deciziile marilor puteri, chiar dacă acestea contrazic interesele lor. Totuși, această împărțire nu garantează pacea, deoarece interesele marilor puteri pot intra oricând în conflict.

Țările mai mici au dreptul de a-și hotărî singure viitorul și pot rezista încercărilor de control extern, așa cum a demonstrat Ucraina prin rezistența sa față de invazie. Rachman menționează special România și Polonia, subliniind că Uniunea Europeană nu va accepta niciodată ca aceste două state membre să revină în sfera de influență a Moscovei.

Pentru a vorbi despre un al treilea război mondial, ar trebî îndeplinite două condiții esențiale: confruntarea militară directă dintre cele mai puternice state și extinderea luptei pe mai multe continente. Deocamdată, niciuna dintre aceste condiții este îndeplinită. Totuși, operațiunile de sabotaj și atacurile atribuite Rusiei pe teritoriul european cresc riscul unei escaladări accidentale.

Menținerea păcii depinde în mare măsură de credibilitatea NATO și de capacitatea Statelor Unite de a convinge adversarii că își vor apăra aliații.

Istoria sugerează că cel mai mare risc al unui conflict mondial stă tocmai în această incertitudine. Mai poate China să considere credibil angajamentul american față de Taiwan? Mai poate Rusia să fie convinsă că articolul 5 al Tratatului NATO, care prevede apărarea colectivă, va fi respectat?

Acestea sunt întrebările de care ar putea depinde pacea lumii.