Alegeri în Israel și SUA: voturi din două continente, consecințe globale

Trump alimentează speculațiile despre lovituri noi împotriva Iranului!

Două scrutine electorale majore, programate în intervalul de o singură săptămână, se desfășoară pe două continente diferite, iar rezultatele lor promit să exercite o influență profundă asupra echilibrului global. Această suprapunere a calendarului electoral aduce la unison milioane de cetățeni care, deși separați de aproximativ 10.000 de kilometri, își exercită dreptul de vot la câteva zile distanță.

Cetățenii israelieni merg la urne în marți pentru a forma noul parlament, în timp ce, o săptămână mai târziu, în marțea viitoare, electorii americani vor alege noul Congres, conform rapoartelor BBC, preluată de news. ro.

Fostul președinte al Camerei Reprezentanților din SUA, Tip O' Neill, formula odată că „toată politica este locală”. Totuși, impactul acestor voturi depășe cu mult granițele locale și se extinde la nivel mondial, deoarece cele două alegeri nu sunt doar apropiate cronologic, ci sunt strâns interconectate.

Guvernarea viitoare a Israelului va marca Orientul Mijlociu și războaiele care devastează regiunea. Orice modificare a hărții electorale americane poate afecta nu doar conflictul regional, ci și traiectoria economiei globale.

Există o legătură demografică directă între cele două scrutinuri.

Grupul de lobby „Republicans Overseas Israel” estimează că aproximativ jumătate de milion de cetățeni israelieni deținând pașapoarte americane sunt în măsură să voteze în ambele țări.

Marc Zell, șeful acestui grup, a explicat că acești electori pot fi decizivi în cursele strânse din SUA, de exemplu în alegerea pentru un loc în Senat din Michigan, unde a estimat că vor fi depuse 10.000 de voturi prin corespondență din Israel.

„Ei pot face cu adevărat diferența”, a subliniat el în interviul cu BBC.

Legătura politică este însă mai profundă și se manifestă cel mai acut în contextul conflictului SUA-Israel împotriva regimului din Iran. Operațiunea aeriană masivă, inițiată în februarie, a vizat și distrus o mare parte din conducerea țării, dar nu a reușit să-l răstoarne. Regimul de la Teheran a ripostat cu forță în tot Golful și a preluat controlul asupra Strâmtorii Ormuz și a resurselor energetice care tranzitează prin aceasta.

Faptul existenței alegerilor a influențat deja procesul decizional. Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a folosit campania electorală pentru a promova lansarea unui nou atac asupra Iranului. El a formulat noi afirmații, fără a prezenta dovezi concrete, despre amenințarea nucleară iraniană, insistând că regimul islamic trebuie înlăturat. Obiectivul său este să consolideze imaginea de lider în domeniul securității, o imagine care a fost șocată după atacurile sângeroase din 7 octombrie, executate de Hamas.

Președintele american Donald Trump a alimentat, la rândul său, speculațiile despre noi lovituri împotriva Iranului, susținând campania de realegere a lui Netanyahu și declarând că cei doi ar trebui să „finalizeze curând misiunea” în Iran. Cu toate acestea, au apărut informații contradictorii, conform cărora Trump ar fi intervenit pentru a împiedica un atac înainte de ziua votului, temându-se că o nouă creștere a prețurilor la energie ar reaminti electorii americani de războiul său nepopular.

Presiunea publică și speculațiile din presa israeliană sugerează că Netanyahu ar putea încerca să-și asigure supraviețuirea politică prin un atac post-electoral, acționând în calitate de prim-ministru interimar. Această strategie ar viza formarea unui guvern de unitate națională, în locul unei coaliții de opoziție.

Netanyahu, cunoscut ca un supraviețuitor al scenei politice, riscă, în caz de pierdere a puterii, o anchetă oficială privind acțiunile dinaintea atacurilor din 7 octombrie și reluarea procesului judiciar pentru corupție.

Oficialii din Teheran urmăresc cu atenție sondajele!

Rivalul său, fostul șef al armatei Gadi Eisenkot, a exclus deja participarea la un guvern de uniune. La fel ca majoritatea politicienilor israelieni, Eisenkot consideră Iranul o amenințare existențială și sprijină acțiunea militară, dar a avertizat explicit împotriva escaladării conflictului în scopuri politice.

După alegerile de la jumătatea mandatului, Trump ar putea fi mai dispus să atace Iranul, eliberat de constrângerile electorale și dorind să se retragă din conflict printr-un ultim efort. Unii analiști consideră că economia iraniană, slăbită de război și sancțiuni, ar putea încuraja populația să răstoarne regimul. Alții văd în aceasta o iluzie, deși strategia are încă credibilitate la Washington. Un diplomat occidental bine informat a comentat: După alegerile de la jumătatea mandatului, va intra în «modul moștenire».

Va dori să-și demonstreze inițiativa în orice chestiune care nu ține de impasul de pe plan intern.

În Israel, există un consens larg între partidele principale privind amenințarea iraniană. Totuși, dacă electorii aleg un nou guvern, noul prim-ministru ar putea fi mai puțin implicat personal în noi ofensive.

În acest scenariu, Trump a sugerat pe rețelele sociale că, dacă Israelul are un lider „nepotrivit” (oricine în afară de Netanyahu), America va trebui să se ocupe singură de această sarcină, ceea ce el nu dorește.

Oficialii din Teheran au urmărit cu atenție sondajele din SUA. Riscul principal este că un atac post-electoral ar arunca Orientul Mijlociu într-un nou haos dacă Iranul va riposta cu duritate. Ministru de externe al Iranului, Abbas Araghchi, a scris în Financial Times că noi lovituri ar pune „viețile civililor și bunăstarea tuturor statelor din regiune, precum și economia globală, într-un mare pericol”.

Cele două scrutinuri se întrepătrund din nou în jurul economiei globale. Costul vieții și accesibilitatea au dominat campania pentru alegerile de la jumătatea mandatului, probleme agravate de războiul declanșat de Trump, care a dus la creșterea prețurilor pe măsură ce Iranul a blocat fluxul de energie prin Strâmtoarea Ormuz.

Economia a fost și o temă centrală în Israel, unde electorii se confruntă cu cheltuieli ridicate și salarii modeste. Războiul exerce o presiune suplimentară asupra finanțelor publice prin creșterea cheltuielilor de apărare.

Înainte de vot, Trump a încercat să liniștească electorii prin ridicarea sancțiunilor împotriva Rusiei, sperând că importul de motorină din Moscova va reduce prețurile.

A adoptat o poziție dură față de Ucraina, solicitând concesii de la Kiev, dar furia republicanilor față de strategia sa este în creștere.

Senatorul Thom Tillis a criticat această abordare, sugerând că, pentru a reduce prețurile la energie, Trump ar trebui să rezolve problema Iranului, nu să facă o favoare lui Vladimir Putin.

O consecință majoră a conflictului cu Iranul, alături de operațiunile în Gaza și Cisiordania, este fracturarea sprijinului tradițional bipartizan din SUA. Abdul El-Sayed, candidat democrat la Senat în Michigan, bazează campania sa pe reducerea ajutorului militar pentru Israel, argumentând că un aliat care cere bani pentru războaie nejustificate nu merită a fi aliat.

Inițial, SUA și Israelul au vizat distrugerea rachetelor balistice iraniene și reducerea capacității nucleare. De atunci, obiectivul s-a schimbat spre redeschiderea Strâmtorii Ormuz. Brad Lander, candidat democrat la Congres din New York, s-a deplasat chiar în Cisiordania cu câteva zile înainte de vot, pentru a sublinia importanța economică a regiunii.