Bolojan rămâne fără remedii: medicamentele pentru cancer pleacă în Germania, spitalele se golesc
Ce blochează fluxul de bani?
Guvernul Ludovic Orban, susținut de PNL-USR și cunoscut popular prin numele prim-ministrului Călin Bolojan, se lovește de un zid instituțional: nu poate emite ordonanțe de urgență pentru a corecta prețurile în farmacie. Această rigiditate agravează o criză profundă în sănătatea publică. Spitalele și farmaciile riscă să rămână cu rafturile goale, lăsând pacienții oncovlogici și cardiaci fără tratamente vitale. Presiunea financiară devine sufocantă, amenințând continuitatea unor terapii esențiale.
Jurnalistul Val Vâlcu explică situația prin doi factori convergenți. Primul este lipsa unei rectificări bugetare care să injecteze lichidități în Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS). Fără aceste fonduri, CNAS nu poate plăi facturile acumulate, iar secțiile de oncologie rămân fără resurse materiale. Simultan, România a intrat în zona roșie a reglementărilor europene. Proceduri de infringement au fost declanșate pentru depășirea termenelor legale de plată.
Deși legislația UE permite o marjă de toleranță de maximum 60 de zile pentru achiziția medicamentelor, România se confruntă cu restanțe care datează încă din anul precedent.
O întârziere temporară s-a transformat într-o datorie cronică.
Al doilea factor decisiv este mecanismul de fixare a prețurilor, necalibrat din cauza lipsei puterilor pline ale executivului. În România, prețurile sunt reglementate strict de stat, calculate pe un curs valutar istoric, fără indexare automată la inflație sau la fluctuațiile actuale ale leului.
Această deconectare între prețul nominal înghețat și realitatea economică a creat un spațiu de profit enorm pentru comerțul internațional.
De ce medicamentele pleacă afară?
Exemplul este concret: un produs farmaceutic evaluat la 10 euro, înregistrat oficial la un curs de 5 lei/euro, devine brusc atractiv comercial după ce leul s-a depreciat cu 0,30 lei față de euro. Diferența face ca achiziția locală să fie semnificativ mai ieftină decât pe piețele externe, transformând exportul paralel într-o operațiune extrem de profitabilă pentru lanțurile de distribuție.
În aceste condiții, operatorii economici și-au schimbat strategia. În loc să vândă pe bucata prin farmacii, unde încasările de la stat vin cu întârziere, firmele expediază cantități masive, adesea întregi transporturi rutiere, direct în Germania.
Acolo, prețurile de piață sunt cu peste 30% superioare celor din România, iar plata se face imediat, eliminând riscul de creditare. Medicamentele destinate bolnavilor români se revând în statele vecine mai bogate, profitând de prețul fixat administrativ la nivelul anului anterior.
Val Vâlcu subliniază că această dublă conjunctură – imposibilitatea legală de a rectifica bugetul rapid și avantajul creat de devalorizare pentru export – a dus la dispariția accelerată a tratamentelor esențiale din circuitul intern. Fondurile s-au epuizat, iar amenințarea ca până în noiembrie să nu mai existe finanțare nici măcar pentru salarii pune în pericol stabilitatea întregului sistem bugetar.
Deși explozia inițială a fost în sănătate, lipsa guvernanței cu atribuții pline creează un paradox: stocurile naționale de medicamente migrează spre granița de vest, lăsând spitalizarea internă într-o stare de alertă maximă.