Dincolo de cifre: Valoarea reală a unei școli, explicată de o directoare
Școala: O construcție colectivă sau o obsesie a cifrelor și clasamentelor?!
Într-o analiză profundă, publicată pe contul său de Facebook, profesoara Anca Florea, directoare adjunctă la Colegiul Național B. P.
Hasdeu din Buzău, atinge o problemă esențială a sistemului educațional: obsesia de a reduce complexitatea unei școli la simple cifre, clasamente și procente. Textul său, o meditație sinceră despre educație, subliniază pericolele unei comunicări instituționale care, în loc să explice, ajunge să cosmetizeze realitatea.
Directoarea adjunctă argumentează că imaginea unei instituții de învățământ este, de fapt, o construcție colectivă.
Ea se naște din interacțiunile și contribuțiile întregii comunități educaționale. Fiecare elev, prin felul în care comunică atât în școală, cât și în afara ei, devine un ambasador al acesteia. La fel, fiecare părinte care alege ce mesaj transmite comunității și ce solicitări adresează școlii contribuie la percepția generală.
Nu în ultimul rând, fiecare profesor, prin coerența atitudinii sale, oferă o mărturie elocventă despre apartenența sa la o comunitate profesională și despre valorile acesteia.
Anca Florea pleacă de la premisa că științele educației ar trebui să depășească simplele observații empirice. Ea insistă că o evaluare a sistemului de învățământ nu poate fi limitată la o interpretare rigidă a rezultatelor obținute la examenele naționale.
Poate fi educația redusă doar la cifre și clasamente?
Adesea, suntem tentați să folosim datele statistice pentru a ne susține propriile convingeri sau pentru a demonstra că o școală, în ansamblul ei, sau o instituție specifică, fie confirmă, fie infirmă anumite așteptări, urcă sau coboară în clasamente.
Această abordare preia controlul asupra rezultatelor, fără a mai face efortul necesar unei analize contextuale minimale, dar pertinente.
Mai mult, profesoara avertizează că o comunicare instituțională autentică depășește simpla publicare de rezultate și nu se poate baza exclusiv pe indicatori statistici.
A comunica la nivel instituțional nu înseamnă a transmite un mesaj unidirecțional sau a oferi ocazional informații brute. Nu înseamnă nici a filtra egoist realitatea sau a încheia un pact tacit cu cei a căror liniște complice nu dorim să o tulburăm. Cel mai important aspect este că a comunica nu înseamnă a edulcora realitatea, ci a o prezenta cu onestitate.
În esență, Anca Florea evidențiază faptul că statisticile și clasamentele oferă doar o perspectivă foarte limitată asupra complexității și valorii reale a unei instituții de învățământ. Ea chestionează modul în care aceste instrumente sunt utilizate în discursul public, sugerând că o înțelegere mai profundă a rolului școlii necesită o abordare mult mai nuanțată.
În textul său, profesoara formulează o serie de principii considerate fundamentale pentru o înțelegere corectă a misiunii școlii. Ea afirmă clar că „Școala nu este pariul nimănui cu nimeni. Școala nu este pentru nimeni argumentul validării personale. Școala nu este tradiția «blocată în proiect». Școala nu este experimentul pe care îl facem pentru a prevedea viitorul”. Aceste idei subliniază că educația nu ar trebui să fie un instrument pentru ego-uri sau pentru previziuni, ci un spațiu de dezvoltare și învățare autentică.