Investitorii solari europeni cer executarea silită a României în SUA

O nouă cerere de executare a deciziei ICSID?

Un grup de investitori europeni în energie solară a depus, pe 7 iulie 2026, o cerere la Curtea de District a Statelor Unite pentru Districtul Columbia. Aceștia solicită executarea unei decizii de arbitraj ICSID în valoare de peste 52 de milioane de euro, sumă acordată împotriva statului român în baza Convenției ICSID.

Această acțiune legală vine în urma unei serii de reforme legislative care, în opinia investitorilor, au încălcat obligațiile României față de aceștia.

Acest nou episod aduce aminte de un alt scenariu costisitor pentru statul român, încă departe de a fi încheiat: cazul societății austriece de arbitraj LSG Solutions. Nouă investitori din Germania și România au intentat inițial proces împotriva statului român în iunie 2018, după ce Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a susținut o decizie a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) din 14 decembrie 2014.

În acel caz, CEDO și CJUE au confirmat o decizie substanțială privind drepturile omului, creând un precedent ce pare să se repete acum.

Chiar și Thomas Johnson, arbitrul american numit de România, a recunoscut în opinia sa separată că investitorii aveau așteptări legitime privind stabilitatea schemei de sprijin.

În 2024, instanța ICSID a obligat România să plătească 42,2 milioane de euro, plus dobânzi calculate la rata Euribor pe un an, la care se adaugă aproximativ 5 milioane de dolari reprezentând costuri de judecată și arbitraj.

Modificări legislative și arbitrajul ICSID

Cu dobânzile acumulate, suma datorată de statul român a depășit deja 52 de milioane de euro.

România a cerut anularea sentinței, însă comitetul ad-hoc, prezidat de judecătoarea neozeelandeză Penelope Ridings, alături de fostul judecător-șef Beverley Micuins și jurista finlandeză Cartagena-Land-Wallholm, a respins cererea, confirmând costul total al noului caz.

Disputa actuală provine dintr-o modificare substanțială a obligațiilor și drepturilor acordate investitorilor pentru o perioadă de 10 ani. În 2005, investitorii au inițiat un arbitraj în temeiul Convenției ICSID, susținând că retragerea bruscă a facilităților fiscale regionale, de care beneficiau societățile de investiții suedeze, în timp ce își păstrau toate obligațiile, a fost ilegală.

Această decizie a fost invocată sub pretextul armonizării cu normele UE privind ajutoarele de stat, în contextul aderării României la Uniunea Europeană, chiar dacă la acel moment România nu era încă membru cu drepturi depline.

Investitorii au argumentat că retragerea facilităților le încalcă dreptul la o plată echitabilă și la dobânzi, exact argumentul juridic utilizat un deceniu mai târziu.

În martie 2016, ICSID a decis în favoarea investitorilor, obligând România să plătească sumele stabilite, inclusiv dobânzile aferente, o decizie care continuă să genereze costuri semnificative pentru statul român.