Iranul aproape fără petrol pe petrolierele din largul Asiei

Cum funcționa rețeaua de evaziune?

Rezerva de hidrocarburi depozitată pe navele din așa‑numita „flotă‑fantomă” a fost, luni de zile, un mecanism de supraviețuire economică pentru Iran. În contextul în care Washington a blocat căile maritime din porturile iraniene, petrolul a fost mutat pe petroliere aflate în larg, departe de Golful Persic.

Flota, formată din nave vechi și deținută de structuri opace, era greu de urmărit. Astfel, petrolul iranian ajungea în apele din apropierea Malaysiei și Singapore, unde era transferat pe alte vase înainte de a fi livrat rafinăriilor chineze. Această schemă a permis evadarea sancțiunilor internaționale.

Cât petrol avea Iranul pe mare la începutul conflictului?

În februarie 2026, la debutul tensiunilor, Iranul deținea aproximativ 135 de milioane de barili de petrol pe petroliere poziționate în afara Golfului Persic, în special în largul Malaysiei și Singapore. Amplasarea strategică oferea un avantaj: marfa putea fi vândută cumpărătorilor asiatici fără să treacă prin Strâmtoarea Ormuz, punctul vulnerabil de blocare.

Ce a schimbat blocada americană?

În aprilie, Statele Unite au impus o blocadă navală strictă, împiedicând Teheranul să înlocuiască petrolul vândut cu noi încărcături.

Deși restricțiile au fost temporar relaxate în timpul negocierilor de vară – când Iranul a încercat să-și mute flota în apele internaționale – eșecul discuțiilor a dus la o escaladare.

Cât a scăzut rezervele maritime?

În iulie, administrația americană a reluat blocada.

Conform datelor furnizate de Kpler, scăderea a fost dramatică.

Care este stadiul actual al crizei energetice iraniene?

La începutul lunii octombrie, stocurile monitorizate mai depășeau puțin un milion de barili. Până la mijlocul acelei luni, rezervele fuseseră practic consumate.

Ce înseamnă pentru piața globală?

Imagini surprinse pe 9 septembrie în provincia Hormozgan arată petroliere de dimensiuni medii iraniene așteptând în largul coastei Bandar Abbas, în zona Strâmtorii Ormuz. Fotografiile ilustrează clar gravitatea crizei: Iranul se află la capătul rezervelor maritime, cu perspective sumbru de reîncărcare.

Epuizarea „flotei‑fantomă” reduce semnificativ capacitatea Iranului de a furniza petrol pe piețele asiatice, iar blocada americană consolidează presiunea asupra economiei iraniene. Rămâne de văzut cum vor reacționa cumpărătorii și dacă alte rute alternative vor fi găsite.