Luca Niculescu, despre ironiile privind recenziile sale de carte: „Lectura este singurul viciu nepedepsit”

Ce face o recomandare de carte în spațiul public?

Luca Niculescu, despre ironiile privind recenziile sale de carte: „Lectura este singurul viciu nepedepsit”. Ce carte l-a impresionat în acest an

„Dacă faptul că un prim-ministru desemnat citește este defectul pe care mi l-au găsit, să mai găsească și altele ca acesta”, a spus Luca Niculescu, întrebat cum privește comentariile ironice despre activitatea sa de cititor. El a afirmat că îi place să citească din mai multe domenii și să recomande cărțile care îl impresionează, precizând că preferă să nu scrie despre volumele care îi plac mai puțin. „Lectura este singurul viciu nepedepsit. Se pare că am primit și eu o pedeapsă pentru lectură”, a afirmat premierul desemnat. Niculescu a recomandat volumul „Istoria orbilor”, scris de istoricii Alina și Șerban Pavelescu, pe care l-a descris drept cea mai interesantă carte citită de el în acest an. Cartea prezintă România în perioada 1939–1945, dincolo de faptele de arme și de viața politică, incluzând și viața mondenă și culturală a epocii.

Cum a fost receptă cartea în mediul intelectual românesc?

Titlul face trimitere la lucrurile pe care decidenții politici de atunci ar fi putut să le facă, dar nu le-au făcut, potrivit explicațiilor oferite de Niculescu. Premierul desemnat a spus că volumul se citește „ca un roman politic” și i-a invitat pe cei interesați să îi recomande, la rândul lor, cărți.

Luca Niculescu a subliniat că, deși recenziile sale de carte apar deseori sub formă de mesaje scurte pe rețelele sociale, ele au un scop mai larg: stimula conversația publică despre istorie și cultură. Prin menționarea unor lucruri mai puțin cunoscute, precum „Istoria orbilor”, premierul desemnat dorește să îndrepte atenția către perspective istorice care evidențează nu doar conflictele, ci și dimensiunea umană a perioadei. Acest abordare reflectă o tendință crescente dintre funcțarii publici să folosească platformele digitale nu doar pentru comunicare institutională, ci și pentru a împărtăși interese personale care pot influența percepția publică asupra rolului intelectualității în viața civică.

Volumul „Istoria orbilor”, publicat de o editură specializată în istorie contemporană, a fost primit cu interes de către istorici și recenzieni pentru modul în care abordează viața cotidiana în timpul celui de-al doilea război mondial. Deși nu este o lucrare de tip academic strict, combinația dintre documentare riguroasă și narativ accesibil a făcut-o atractivă și pentru cititorii nepecialisti. Alegerea lui Niculescu de a recomanda această carte se inserează într-un model în care liderii publici își atribuie rol de curatori culturali, contribuind la difuzarea unor opere care, deși nu sunt bestselleri, oferă perspectiva valoroase asupra unui capitol complex al istoriei naționale. Acest gest, deși seemingly simplu, are potențialul de a încuraja o lectură mai diversă și mai reflexivă printre cetățeni.