Minciuna din spatele promisiunilor: Europa și gazul rusesc

Sancțiunile funcționează cu adevărat?

Luna de lună, săptămână de săptămână, chiar zi după zi, auzim din partea liderilor europeni promisiuni ferme: interzicerea importurilor de petrol și gaze din Rusia, sancțiuni dure pentru Moscova, lovitura decisivă pentru mașina de război a lui Putin. Mesajul, pentru noi, cetățenii europeni, părea simplu: o decizie comună, aplicată de toate țările membre ale Uniunii Europene, cu acceptarea costurilor economice și sociale. Ne spuneam: suntem solidari și, până la urmă, vom vedea că a meritat prețul plătit pentru libertate.

Dar realitatea este alta.

Toate țările aplică aceste decizii la fel?

Sau doar unele se conformează imediat, transformând anunțurile în directive naționale, în timp ce altele, țările cu economii puternice, se consideră deasupra regulilor, jucând un alt joc, în beneficiul propriilor cetățeni?

Pentru luna martie, datele de la BNE arată o situație paradoxală: Europa a cumpărat mai mult gaz lichefiat rusesc decât oricând în istorie, chiar în săptămâna în care a anunțat interdicția importurilor. O creștere de 20% față de februarie și de 30-40% față de aceeași perioadă a anului trecut. În februarie, toate exporturile rusești prin conducta Yamal au ajuns în Uniunea Europeană, 21 de cargouri însumând 1.543.347 de tone.

Concluzia este clară: Europa rămâne dependentă de gazul rusesc, în ciuda retoricii de la Bruxelles.

Situația continuă, iar profiturile cresc.

Grupul Urgewalding estimează că, în primele patru luni ale anului, țările UE au importat gaz lichefiat rusesc prin Yamal în valoare de 3,88 miliarde de euro, adică 91 de cargouri, reprezentând 98% din volumul total tranzitat prin această conductă.

Ți se vinde iluzia solidarității europene?

Rușii efectuează aceste exporturi cu o flotă mică, dar performantă, de 7 tancuri petroliere spărgătoare de gheață, capabile să navigheze în zona arctică.

Contracte secrete și lipsa de transparență

Cum este posibil acest lucru? Există contracte pe termen lung, încheiate de unele state membre cu Rusia, contracte care au fost excluse din pachetul de sancțiuni. În România, decizia politică ar trebui să fie coerentă cu interesele naționale și să stabilească prioritățile reale, prezentând public sursele contractate pe termen scurt, mediu și lung pentru asigurarea aprovizionării cu energie.

Cine a semnat aceste contracte? De ce sunt ținute secrete?

Alte țări dezvăluie aceste informații, discută deschis despre situația dificilă actuală.

De ce noi continuăm să ne ascundem? Cine minte și de ce? Este momentul pentru transparență și asumarea responsabilității.

Este crucial să înțelegem cine beneficiază de pe urma acestei situații și care sunt adevăratele motive din spatele promisiunilor nerespectate.