Noja Paladia, prima supercentenară din România, a murit la 111 ani

Este un record certificat internațional?

Noja Paladia, cea mai vârstnică persoană din România, a murit la 111 de ani.

Născută la 20 iulie 1915, Noja Paladia era, potrivit Primăriei Orașului Cugir, prima femeie supercentenară din istoria documentată a României.

„Doamna Noja Paladia, recunoscută oficial drept cea mai în vârstă persoană din România și prima femeie supercentenară din istoria documentată a țării noastre, a trecut în neființă la vârsta de 111 ani”, a transmis primăria într-o postare pe Facebook.

Longevitatea sa a fost confirmată de Gerontology Research Group (GRG), organizația internațională care a inclus-o în clasamentul celor mai longevive persoane în viață și a recunoscut-o drept cea mai vârstnică din regiunea Balcanilor.

Recunoașterea GRG contează mult în gerontologie, deoarece grupul aplică standarde stricte de verificare a datelor nașterii, eliminând dubiile privind autenticitatea recordurilor.

Într-un context european în care numărul supercentenarilor crește, dar rămâne extrem de redus, prezența doamnei Paladia pe această listă subliniază importanța monitorizării riguroase a unor cazuri atât de rare.

O viață traversând două războaie!

„Traversând două războaie mondiale, doamna Paladia a lăsat în urmă o moștenire impresionantă, ce se întinde pe patru generații, bucurându-se până în ultimele clipe de îngrijirea devotată din partea întregii familii”, a scris Primăria Cugir. Administrația locală a transmis condoleanțe familiei.

Plecarea doamnei Noja Paladia încheie un capitol rar din istoria Cugirului, dar și a României.

Transmitem un pios omagiu unei vieți excepționale care a devenit un reper de continuitate și tărie sufletească, a mai transmis primăria. Faptul că a supraviețuit ambelor conflicte mondiale o plasează într-o categorie demografică unică, reprezentând o legătură vie cu începutul secolului XX.

Analiza factorilor de longevitate sugerează adesea o combinație între genetica favorabilă, reziliența psihologică dezvoltată în perioadele de criză și, nu în ultimul rând, suportul familial constant.

Moartea sa marchează nu doar o pierdere personală pentru comunitatea din Cugir, ci și un moment simbolic pentru istoria socială a României, unde fiecare supercentenar devine un martor al transformărilor profunde ale societății.