Populismul în ascensiune în Europa: lecția pentru România din eșecurile germană

Alice Weidel: Germania va ajunge la ce?

Problema de a gestiona drepturile radicale și, în general, partidele populiste, fie de dreapta, fie de stânga, a devenit cea mai importantă provocare a democrațiilor occidentale astăzi. În acest context, un aspect devine din ce în ce mai evident: nici o strategie utilizată până acum – crearea de coaliții largi pentru a excludere aceste partide sau cooperarea cu guvernul în speranța că acestea vor erozi – nu mai funcționează.

Acest constat, spune profesorul Radu Carp de la Universitate, într-un text publicat de Hotnews, este însoțit de o întrebare: de ce au generat alegerile din Saxonia-Anhalt o astfel de dezbatere atât de răspândită?

Pentru că Germania, țară care a trecut prin două dictaturi – nazistă și comunistă – nu vrea să se repete acest trecut.

Recent, am vizitat lagărul de concentrare din Oranienburg, în Brandenburg, nu departe de Berlin. Un loc în care nazismul și comunismul s-au împrășmat în mod cruel.

În urma reunificării, memoria regimurilor totalitare a crescut la politica de stat, devinând uneori prioritară chiar și față de alte politici federale.

De aceea, este surprinzător că procesul complex al recuertei naziste nu a fost un obstacol pentru creșterea AfD, partid care practică în mod explicit retorica abandonării politicii de memorie. Liderii AfD, cumă Bismarck și nu Hitler, vorbind despre curriculum școlar, arată că intențiile lor nu se limitează la negarea trecutului.

Alice Weidel, vorbă de un lider, afirmă constant că, odată ce Germania va ajunge la putere, va renunța la euro și Schengen. Același lucru este valabil și pentru Marine Le Pen din Franța.

Riscul unui reversibil al integrării europene, în urma alegerilor prezidențiale franceze din 2027 și parlamentare germane din 2029, este foarte real.

Măsuri provocatoare: abrogarea azilului sau relații cu Rusia?

Timothy Garton Ash, în analiza sa din The Guardian, reamintește că Germania are un regim democratic care trebuie să treacă periodic testul unei crize economice majore – și uneori nu trece. Suntem într-o perioadă de criză: energie scumpă, războiul din Ucraina, ascensiunea Chinei. Democrația germană va trece acest test?

Mecanisme precum educația civică, cultivarea amintirii trecutului recent și interzicerea partidelor care încalcă principiile democrației libere ar putea fi esențiale.

În trecut, partidele naziste și comuniste au fost interzise. Problema cu AfD și Die Linke este că acestea nu neagă principiile democrației libere, dar le erodează treptat.

Măsuri provocatoare, cum ar fi abrogarea dreptului de azil sau reluarea relațiilor cu Federația Rusă, pot fi implementate numai la nivel federal.

În 2029, există încă timp pentru acțiuni terenu.

Totuși, pot fi luate și alte măsuri, cum ar fi eliminarea copiilor cu dizabilități sau refugiaților din clase, reforma legislației educației la domiciliu sau modificarea curricula școlar.

Germania a luat în considerare posibilitatea ca un partid extremist să conducă un teren, în dezacord cu guvernul federal. Din acest motiv, a creat un mecanism constituțional pentru anularea unor măsuri prin intervenție guvernamentală, dacă se consideră că a fost încălcată legea fundamentală (articolul 37).

Dar această dispoziție nu a fost aplicată niciodată.

Cea mai mare îngrijorare este că, dacă AfD va ajunge la guvern, ar putea transmite politici care să inverseze progresul realizat în integrarea europeană. România are datoria să învețe din aceste lecții și să se pregătească pentru provocările viitoare.