Propunerea lui Mélenchon de a anula datoria publică agită scena politică franceză

Dacă Franța, care trebuie să atragă 310 de miliarde de euro în acest an, ar refuza să plătească datoria

În ultimii ani, clasa politică franceză a fost zguduită de încercările Băncii Franței de a inversa povara creșterii datoriei publice. Jean-Luc Mélenchon, candidatul la președinție de stânga extremă, are o idee simplă, dar extrem de controversată: să anuleze datoria prin intermediul băncii centrale, informează Reuters. Fondatorul partidului La France Insoumise (LFI) a reluat apelurile sale pentru ca Banca Franței să renunțe la obligațiunile de stat din bilanțul ei.

Dacă Franța, care trebuie să atragă 310 de miliarde de euro în acest an, ar refuza să plătească datoria, cine ne-ar împrumuta bani? În cel mai bun caz, creditorii, dacă vor accepta să ne împrumute mai mult, vor cere dobânzi exorbitante, a spus ministrul Sebastien Lecornu într-un mesaj postat pe rețeaua X. Banca Franței a refuzat să comenteze. Cu toate acestea, François Villeroy de Galhau, fostul guvernator al acesteia, a declarat anterior că anularea obligațiunilor guvernamentale din bilanțul băncii-ar cere statului să plătească dobânzi pe euro. Banca centrală a precizat că va continua să plătească dobânzile pe obligațiile pe care statul le-ar trebui să le împrumute din nou.

Propunerea lui Mélenchon a generat reacții forte și divizate în spațiul public francez

Propunerea lui Mélenchon a generat reacții forte și divizate în spațiul public francez. Economiştii de la instituții internaționale au avertizat că o astfel de măsură ar putea declanșa o crize de credibilitate fără precedent în zona euro. Banca Centrală Europeană a repetat de mai multe ori că independența ei este esențială pentru menținerea stabilității prețurilor și că orice intervenție politică directă în activitățile ei ar putea afecta negativ percepția piețelor financiare. Analiştii de la Institutul Montaigne au estimat că anularea datoriei prin intermediul băncii centrale-ar duce la o depreciare semnificativă a euroului și la o ieșire de capitali de peste 200 de miliarde de euro în primele luni următoare. În contextul presiunilor inflacionistice și a creșterii costurilor de finanțare, propoziția rămâne, pentru majoritatea experților, o soluție mai ideologicală decât economicamente viabilă.