Radiografia unei tragedii: De ce ignoră autoritățile soluțiile pentru siguranța rutieră?
Cine poartă vina pentru dezastrul de pe șosele?
Deși statisticile oficiale arată o ușoară îmbunătățire, drumurile României rămân un teren minat. Realitatea din teren este alarmantă și trădează o lipsă cronică de strategie din partea factorilor de decizie.
În prima jumătate a anului 2026, între ianuarie și iunie, au fost consemnate 1679 de accidente grave.
Deși cifra este cu 30 mai mică decât în aceeași perioadă a anului trecut — o scădere de 1,8% — bilanțul uman rămâne cutremurător. 492 de oameni și-au pierdut viața, cu 10,1% mai puțini decât anul trecut, însă numărul răniților grav a urcat la 1384, o creștere de 2,7% care nu poate fi ignorată.
Cauzele acestor tragedii conturează un tablou complex al indisciplinei. Pietonii imprudenți sunt responsabili pentru 14,4% din incidente, urmați îndeaproape de vitezomani (14,2%) și de bicicliștii care ignoră regulile (10,5%). Dacă adăugăm neacordarea priorității vehiculelor (8,8%) și pietonilor (7,3%), obținem rețeta dezastrului: acești cinci factori cumulați explică peste jumătate din accidentele grave și 50% din decese.
Expertul Titi Aur, președintele Academiei Titi Aur (ATA) — entitate care a obținut recent certificarea europeană DEKRA pentru cursuri de conducere defensivă — avertizează că soluțiile există, dar sunt ignorate. „Fundamentul trebuie pus la grădiniță și continuat în școli”, explică el pentru DC News.
Avem nevoie de un dirijor pentru siguranță?
Educația rutieră ar trebui să includă totul, de la mersul pe jos la utilizarea trotinetelor, nu doar manevrarea volanului. Mai mult, Aur critică școlile de șoferi care se limitează la a învăța cursantul să conducă, ignorând complet anticiparea pericolelor.
Expertul pledează pentru o învățare continuă: „După ce ai luat permisul, procesul educațional nu se oprește”.
El propune cicluri periodice de reevaluare și campanii media agresive, similare celor pentru sănătate, care să ne reamintească regulile elementare. Totuși, cea mai mare lacună rămâne lipsa unui coordonator centralizat.
„Avem nevoie de un dirijor”, spune Aur, subliniind că, fără o entitate care să coordoneze Ministerul Educației și pe cel al Sănătății, eforturile rămân haotice.
În final, siguranța șoferilor profesioniști este marea uitată a sistemului. Deși mulți români conduc în scop profesional, protecția muncii în acest domeniu este aproape inexistentă. Titi Aur atrage atenția că, fără o direcție strategică clară și responsabilitate din partea Ministerului Muncii, vom continua să dăm vina pe noroc sau pe mașini, în loc să tratăm cauza reală a accidentelor.