România, pe ultimul loc în OCDE la finanțarea și rezultatele educației

Datele consolidate din raport confirmă că, dintre toate statele membre și cele partenere sau candidate

România ocupă poziția coadă în clasamentul instituțiilor și statelor asociate Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), atunci când vine vorba despre volumul fondurilor alocate domeniului instructiv-educativ, exprimat ca pondere în produsul intern brut. Această constatare este susținută de cele mai recente date din documentul „Education at a Glance 2026”, publicația anuala de referință a OCDE dedicată analizei sistemelor de învățământ, care a fost făcută publică în data de 29 septembrie. Studiul subliniază faptul că mărimea bugetului destinat educației reflectă direct importanța pe care o acordă un guvern acestui sector, în comparație cu alte servicii publice esențiale.

În contextul românesc, alocarea restrânsă a resurselor financiare este corelată cu o serie de indicatori negativi care caracterizează performanțele actuale ale sistemului: țara noastră se clasează pe ultimile poziții în Uniunea Europeană la mai multe criterii fundamentale, începând cu implicarea copiilor în programele de educație timpurie și continuând până la nivelul de calificare al adulților.

Ediția din 2026 a raportului „Education at a Glance” reprezintă cel mai recent instrument de monitorizare al OCDE, oferind o perspectivă comparativă asupra principalelor metrici din sfera educațională pentru statele membre și cele candidate. Tematica centrală a prezentului exercițiu analitic este deficitul acut de personal didactic. Prezența României în acest studiu comparativ datează din anul 2023, moment de la care țara a început să fie evaluată în mod sistematic în acest cadru.

Analizând investițiile statului român în învățământ în raport cu media organizației, la care România își dorește aderarea, se observă o discrepanță semnificativă. Potrivit datelor din „Education at a Glance 2026”, România se numără printre cele mai puțin generoase state în alocarea fondurilor de la buget pentru școli. Referința temporală utilizată pentru capitolul privind finanțarea este anul 2023, o perioadă marcată în România de o grevă majoră a corpului profesoral, conflict care a dus la creșterea remunerației cadrelor didactice.

Notă specifică României din raport menționează că cheltuielile guvernamentale pentru educație constituie un barometru al priorităților autorităților. În anul de referință 2023, statisticile OCDE relevă că banii cheltuiți de stat pentru învățământ au reprezentat doar 6,4% din totalul cheltuielilor bugetare ale Guvernului, o rată situată printre cele mai scăzute din ansamblul OCDE, unde media înregistrată a fost de 9,8%. Mai mult, ca pondere în PIB, cheltuielile publice dedicate educației în România au atins nivelul de 2,6% în 2023. Aceasta înseamnă o creștere minimă față de anul bază 2015 și o distanță considerabilă față de media OCDE, care a atins 4,2% din PIB în același an 2023.

Datele consolidate din raport confirmă că, dintre toate statele membre și cele partenere sau candidate la OCDE, România a înregistrat cele mai mici cheltuieli pentru educație raportate la PIB. În ceea ce privește ponderea în totalul cheltuielilor guvernamentale, țara noastră s-a clasat pe penultimul loc, fiind depășită doar de Grecia sau Ungaria, în funcție de criteriile specifice de agregare.

Pe lângă aspectele financiare, raportul anual al OCDE examinează în detaliu rezultatele obținute în sistemul educațional, segmentând analiza pe categorii de vârstă, de la copiii mici până la finalizarea studiilor de licență și masterat, inclusiv formarea profesională a adulților. Un aspect alarmant identificat pentru România este faptul că aproximativ un sfert din generația tânără, cu vârste cuprinse între 25 și 34 de ani, nu a absolvit ciclul gimnazial sau liceal. Această proporție este de peste dublul mediei înregistrate la nivel OCDE.

Pentru a ilustra mai bine acest decalaj, datele arată că, în medie în spațiul OCDE, 14% dintre băieți și 11% dintre fete din grupa de vârstă vizată nu au terminat liceul. În contrast, în România, 23% dintre bărbați și 27% dintre femei din această categorie de vârstă posedă cel mult calificații de nivel gimnazial. Nota de țară atrage atenția asupra consecințelor economice ale acestui fenomen: adulții fără diplomă de bacalaureu se expun unui risc crescut de șomaj, beneficiază de venituri mai mici și au o probabilitate redusă de a participa la programe de formare continuă. Aceste vulnerabilități sunt accentuate în cazul tinerelor femei, context în care, în România, aproximativ 70% dintre tinerele care nu au finalizat liceul nu sunt active pe piața muncii, o rată printre cele mai ridicate din întreaga comunitate OCDE.

La nivelul întregii populații active, cu vârste cuprinse între 25 și 64

Comparativ, printre absolvente de facultate din aceeași categorie de vârstă, rata femeilor inactive este de doar 10%, conform aceleiași note de țară.

În paralel, statisticile indică faptul că în România, în anul 2025, mai puțin de un sfert dintre tinerii cu vârstă între 25 și 34 de ani dețineau un titlu universitar. Concret, 21% dintre băieți și 25% dintre fete aveau studii superioare. Se constată o tendință descendentă față de anul 2015, când procentele erau de 23% pentru tinerii bărbați și 28% pentru tinerele femei din grupa 24-34 de ani. Aceste valori sunt de aproximativ jumătate din mediile înregistrate în Uniunea Europeană (39% pentru băieți și 53% pentru fete) și în cadrul OCDE (41% pentru bărbați și 54% pentru femei).

La nivelul întregii populații active, cu vârste cuprinse între 25 și 64 de ani, doar 19% din totalul persoanelor au studii superioare, în timp ce media OCDE este de 43%. Dintre cele 49 de state membre și partenere ale organizației luate în calcul, doar trei țări partenere au înregistrat procente mai scăzute decât România la acest indicator: Africa de Sud, cu 8%, Indonezia, cu 13%, și India, cu 16%.

O altă problemă structurală abordată în documentul OCDE este cea a tinerilor NEET (care nu muncesc, nu învață și nu urmează o formare). Analiza demonstrează că, la nivel global în OCDE, rata acestor tineri era de 14% din totalul celor cu vârstă între 18 și 24 de ani în anul 2025. În România, acest indicator este cu nouă puncte procentuale mai mare, ajungând la 23%.

Comparativ, dacă în media OCDE 13% dintre băieți și 15% dintre fete erau clasificate în categoria NEET, în România disparitățile de gen sunt mult mai accentuate: doar 18% dintre băieți, dar 28% dintre fete nu se angajează într-o activitate profesională și nu participă la procese de învățare. Diferența de zece puncte procentuale între sexe este depășită doar de Brazilia, Turcia, Columbia și Mexic.

Un alt pilon important al evaluării este rata de participare a preșcolarilor la programele de educație timpurie și îngrijire. În România, trei sferturi dintre copiii cu vârste cuprinse între 3 ani și momentul începerii școlii primare (6 ani, în cazul României) erau înscriși în astfel de servicii, cifra exactă fiind de 76% din total. Acest procent este semnificativ inferior mediei OCDE, care se situează la 90%.

Notă de țară subliniază, totuși, un aspect pozitiv: printre copiii cu vârsta de 2 ani din România, 12% erau înscriși în servicii de educație timpurie care respectă standardele internaționale de clasificare (ISCED), în anul 2024. Aceasta este cea mai mică valoare înregistrată printre toate statele membre și partenere OCDE, fiind de patru ori mai mică decât media organizației, de 50%. Cu toate acestea, se remarcă o progresie de aproape 6 puncte procentuale față de anul de referință 2015, ceea ce sugerează o îmbunătățire treptată, chiar dacă situația rămâne problematică. Documentul complet „Nota de țară pentru România – Education at a Glance 2026” poate fi consultat pentru detalii suplimentare.