Studentă la pedagogie critică metodele învechite din școli

Cum se manifestă diferențele între generațiile de profesori?

Educația sub lupă: Cum se reinventează școala în fața provocărilor generațiilor noi

Într-o eră în care tehnologia redefinește modurile în care învățăm, o studentă din Sibiu ridică semnalul alarmant privind starea învățământului de stat.

Cătălina Anghel, elevă în anul al doilea la specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar (PIPP), parte a Facultății de Științe Socio-Umane din Universitatea „Lucian Blaga”, descrie o realitate școlară marcată de metode didactice învechite și de o distanță creșterea între cadre didactice și elevi.

Aceste observații au fost partajate într-un interviu exclusiv pentru campania media a inițiativei „Școala Tinerilor Profesori de Încredere”, organizată de Asociația Școala Încrederii și difuzată prin redacția Edupedu. ro.

Una dintre cele mai mari griji ale viitoarei învățătoare este starea materială a unităților de învățământ. Ea susține că investițiile și fondurile alocate la toate nivelele educaționale, de la școala primară până la universitate, eșuează frecvent în crearea unui mediu optim pentru procesul de predare-învățare.

Spațiile didactice sunt adesea neadaptate cerințelor moderne, ceea ce reduce semnificativ eficiența educațională. Această problemă structurală se suprapune cu o schimbare de mentalitate observabilă la nivelul personalului didactic. Cătălina remarcă că unii profesori au pierdut din pasiunea inițială, preferând să citească mecanic din slide-uri PowerPoint și să limiteze interacțiunea directă cu studenții.

Din perspectiva studentei, generația actuală de elevi prezintă o relație diferită cu școala comparativ cu cea a părinților. Tinerii de azi sunt mai grăbiți, cu atenția fragmentată de ecranele telefoanelor, recurgând adesea la inteligența artificială pentru a minimiza efortul propriu. Această atitudine nu este neapărat o deficiență a elevilor, ci reflectă o transformare profundă în raportul cu cunoașterea. Profesorii așteaptă implicare activă, dar se confruntă cu o generație care vede informația ca ceva accesibil la un click, nu ca un proces de efort susținut.

Sistemul de evaluare prin note este identificat ca una dintre cele mai mari probleme structurale ale școlii. Cătălina Anghel explică că elevii tind să se autoevalueze exclusiv prin prisma calificativelor, creând o imagine de sine adesea eronată. O notă slabă nu echivalează automat cu lipsa competențelor sau cu lipsa viitorului, însă presiunea socială și a instituției școlare întărește această corelație greșită. Aceste experiențe negative pot eroda încrederea în capacitatea proprie de a învăța, făcând mai dificilă continuarea procesului educațional pe termen lung. Dacă un copil internalizează că „nu este bun” încă din școală, va fi extrem de dificil să reconstruiască încrederea în valoarea învățării continue pe viitor.

Cu inteligența artificială acum la îndemână pentru prima generație de viitori profesori, Cătălina critică direct modalitățile în care studenții sunt evaluați. Ea descrie frustrarea de a primi mereu aceleași sarcini care pot fi rezolvate ușor prin ChatGPT. Deși acest instrument prezintă avantaje în cercetare, este esențial să știm să filtrăm informațiile și să gestionăm corect relația dintre elevi și tehnologie. Este necesară o reînvățare a evaluărilor, astfel încât studenții să demonstreze cunoștințe reale, fără a fi dependenți de asistența AI. Implementarea rapidă a acestei schimbări nu este ușoară, dar este imperativă.

Diferențele între generațiile de profesori se manifestă și în capacitatea de adaptare la tehnologia nouă.

Cătălina subliniază că profesorii debutanți au avantajul de a fi născuți în era digitală, fiind deja acomodați cu inteligența artificială și platformele online. Ei înțeleg mai bine experiența elevului într-o lume conectată. Totuși, aceasta nu înseamnă că profesorii cu vechime nu se pot adapta.

Este nevoie de timp pentru a înțelege funcționamentul acestor instrumente, după care integrarea lor în didactică ar putea funcționa excelent și pentru cei cu experiență.

Inteligența artificială la îndemână pentru viitorii profesori!

Întrebată dacă cariera de profesor este atractivă pentru tineri, studenta recunoaște că aceștia sunt atrași în special de vocație.

Totuși, enumeră o serie de dezavantaje care descurajează alții: remunerația modestă, statutul social în declin și percepția că informația oferită de un profesor poate fi accesată oricând online.

Sistemul educațional, insuficient structurat, agravează aceste percepții negative. Pentru a schimba această tendință, Cătălina propune o comunicare publică mai echilibrată.

În loc de a accentua doar aspectele negative, cum ar fi elevii dificili, birocrația sau salariile mici, ar trebui subliniată influența pozitivă pe care un profesor o exercită asupra formării unei persoane.

Dacă tinerii ar înțelege mai bine valoarea acestei profesii, s-ar putea aștepta un număr mai mare de candidați motivați.

Diferențele intergeneraționale sunt vizibile chiar și la intervale de vârstă reduse.

Cătălina observă o discrepanță mare între copiii aflați acum în clasa a IV-a și modul în care ea se comporta la aceeași vârstă, deși nu au trecut mulți ani.

Noile generații sunt mult mai influențate de internet și rețelele sociale.

În timp ce ea a avut acces la rețea mai târziu, copiii de astăzi de 2-3 ani se uită deja pe YouTube și intră devreme în contact cu un ocean de informații aproape infinit.

Această expunere timpurie lasă o amprentă vizibilă asupra modului în care aceștia procesează realitatea.

Pentru clasa pe care o va prelua în viitor, Cătălina Anghel își propune ca obiectiv principal ca elevii să învețe, înainte de orice altceva, să fie oameni capabili de empatie și de relaționare autentică. Modelul ei de predare este inspirat de profesoara de limba și literatura română din liceul ei. Această profesoară venea în clasă cu un zâmbet constant, oferind căldură și afecțiune, dar știind totodată să se impună în fața colectivului. Cătălina consideră că un profesor trebuie să stabilească limite clare între momentul muncii și cel al relaxării, construind aceste granițe prin respectul reciproc cu elevii.

Este important să fii deschis, dar și ferm, fără a fi rigid sau autoritar în exces. Această balanță este cheia unei clase funcționale, în care tehnologia servește omul, nu invers.