Teatrul de pe Lipscani 53: clădirea care nu s-a lăsat arsă

Cine a construit prima prăvălie aici?

Strada Lipscani, 53, nu e doar un număr pe hartă. E o clădire care a văzut de toate în inima Bucureștiului. De peste un secol, pereții ei au ascuns spectacole, filme și istorii, rezistând cu stâlpăcie la tot ce i s-a aruncat în cale. Astăzi, e mai mult decât un imobil; e un complex artistic care a supraviețuit timpului.

Totul a început în 1868, când Sava Vasiliu a cerut permisiunea de a ridica o prăvălie din ziduri. A fost prima mențiune scrisă a locului. Până la finalul secolului XIX, terenul a trecut sub administrarea Bisericii Sfântul Silvestru, care îl închiria pentru comerț. În 1901, aici a deschis Noii Postăvării „La Orașul Londra”. Dar adevărata transformare a venit între 1912 și 1913.

De ce ziceau că e infailibilă?

Comerciantul I. Zaharia a vrut ceva mai mare: un teatru-cinema. A angajat arhitectul Dimitrie Herjeu pentru proiect și inginerul Tiberiu Eremia pentru execuție. Eremia a ales o structură completă din fier și ciment, o soluție considerată la acea vreme „infailibilă contra incendiilor”.

În 1913, localul a fost inaugurat ca Marele Teatru-Cinema „Zaharia”. Programul era plin: proiecții de filme cu actualitățile Pathé Journal, spectacole de varietăți și reprezentații ale trupei de la Teatrul „Tanagra”. Primul Război Mondial a oprit activitatea o perioadă, din cauza ocupației militare, dar sala s-a reluat repede.

Cum a devenit Roxy?

La începutul anilor 1920, numele s-a schimbat în Cinema Pathé-Palace, apoi a devenit Cinema Lipscani Palace și Teatrul Lipscani Cinema. Anii 1930 au adus renovări majore, iar prenumele „Roxy” a devenit dominant. Etajele superioare găzduiau saloane pentru evenimente variate: de la șezători ale revistei „Realitatea Ilustrată” la cursurile școlii de dans „Achim și Willy”.

În debutul anilor 1940, dramaturgul Tudor Mușatescu a fondat aici propria companie teatrală, atrăgând un public numeros. După august 1944, clădirea a trecut sub controlul Confederației Generale a Muncii, devenind un centru al mișcării artistice sindicale, dedicat spectacolelor cu caracter muncitoresc. În perioada comunistă, aici a funcționat faimosul Ansamblu „Rapsodia Română”, specializat în muzică și dans popular.

Cine a fost lansat pe această scenă?

Sub îndrumarea directorului Eugeniu Ioniță și a compozitorului Constantin Arvinte, scena de pe Lipscani a fost rampa de lansare pentru mulți tineri artiști. Printre ei se numără baritonul Nicolae Herlea, mezzosoprana Elena Cernei, actorul Gheorghe Cozorici și Gheorghe Dinică.

După revoluția din decembrie 1989 și desființarea ansamblului la începutul anilor 1990, clădirea a traversat o perioadă dificilă. Astăzi, funcționează sub denumirile istorice de Teatrul de pe Lipscani și Sala Rapsodia, păstrând intactă structura originală concepută de arhitectul Dimitrie Herejeu.