Criza economică din Asia: Caderea bahtului și consecințele globale

Cum a declanșat o singură decizie valul de instabilitate?

Evenimentele care au declanșat criza economică au avut o poveste de thriller. Iulie 1997 a marcat o toamnă în care realitatea s-a răzbit asupra așteptărilor.

Ultimele știri

Justiția în Familie: Cuplurile de Judecători care Schimbă SistemulSector 3 aprobare alocare de 120 milioane de lei pentru proiecte localeTesla Roadster: mașina electrică care zboară, se răsucește în aer și sare peste alte vehiculeRusia a construit o bază pentru drone în șase săptămâni — semnal de alarmă pentru Europa

Banca Centrală a Tailentzei a anunțat oficial renunțarea la legătura cu dolarul american, lăsând bahtul să se supună presiunii pieței. Acest pas, la prima vedere un act de libertate financiară, a devenit declanșatorul unui val de instabilitate.

Chiar cu o zi înainte, Hong Kong-ul anunța revenirea sub controlul Chinei, un eveniment politic de proporții.

Legătura dintre aceste două decizii a devenit clară: banii au început să curgă în mod fulgerător înapoi spre centerele financiare globale. Presa din Grecia a descris acest fenomen ca pe o fugă collectivă a capitalului.

Pentru ani, țările din sud-estul Asiei – Thailanda, Malaezia, Indonezia, Filipine și Coreea de Sud – erau prezentate ca modele de succes economic.

Băncile internaționale, fondurile de investiții străine și chiar Fondul Monetar Internațional tăcuți despre un „miracol asiatic”. Rate mari de creștere, valori imobiliare înfluate și burse de valori împovărate de bani au devenit norma. Totuși, sub aură de succes se ascundea un sistem fragile: împrumuturi externe ieftine, deficite de cont curent, un nivel înalt de îndatorare și o supraveghere slabă a riscurilor.

Thailanda a devenit un magnet pentru investiții străine pe termen scurt. Băncile locale au acordat împrumuturi generoși pentru construcții și proiecte imobiliare, folosindu-le pe dolari pentru a finanța aceste inițiative. Când cererea pentru exporturi a început să scadă în 1996 și când China a început să își extindă prezența pe piață, întregul model a început să se prăbușească.

O rețea de împrumuturi nevăzute, 58 de instituții financiare în dificultate, credite neperformante și rezerve valutare epuizate au contribuit la colapsul rapid.

Ce factori au declanșat valul de instabilitate din 1997?

În doar câteva săptămâni, efectul de ciupercă toxică s-a răspândit.

Bahtul a căzut de la 25 la un dolar până la 40. Indonezia, cu o datorie uriașă în dolari, a văzut moneda sa căzând în valori, iar regimul politic al lui Suharto a luat sfârșitul său.

Coreea de Sud a pierdut 40% din valoarea monedei sale și a fost nevoită să accepte un pachet de salvare de 57 miliarde de dolari de la FMI.

Această criză a avut un impact global: Rusia și Brazilia au simțit tremurările sale, piețele din Statele Unite au început să cadă, iar temerile legate de o recesiune globală au început să crească. În același timp, teorii conspirației au început să apară.

Cei mai extremi susțineau că o grupare secretă, inclusiv George Soros, a ordonat atacul asupra bahtului.

Cei mai realiști au îndreptat privirea spre o problemă structurală: circulația liberă a capitalului într-un sistem bancar neprevăzut și supravegheat sub un regim de cursuri de schimb fixe.

Reacția politicilor a fost lenta. Băncile au acordat avantaje prietenilor și susținătorilor partidului. Investitorii au neglijat riscurile evidente. Aceste acțiuni au plantit sămânța pentru o catastrofă financiară. În final, FMI a intervenit cu măsuri dure: închiderea băncilor, reducerea cheltuielilor publice și creșterea dobânzilor pentru a stabiliza situația.

Sursă: hotnews

Conținut scris de redacția noastră sectorul-1.ro / Irina Neagu și asistat AI.