Cum a transformat Pahonțu paradoxul cunoașterii într-o contradicție?
Într-o ironie a destinului, ceea ce îl definește pe Lucian Pahonțu, șeful SPP, este paradoxul cunoașterii: pe măsură ce urca în ierarhie, informațiile reale de care dispunea pare să scadă. România a fost singura țară din blocul comunist european unde autoritățile au deschis focul asupra propriului popor.
Ultimele știri
Belarusul relansează exportul de potasiu în SUA și cere 40 de milioane de dolari blocați
Exercițiul „Burebista 26”: Forțele Aeriene testează capacitatea de intervenție pe tot teritoriul României
Rusia lansează 5G în 16 orașe, inclusiv Moscova
Omar Hayssam, condamnat pentru terorism, eliberat condiționat de Tribunalul IlfovÎn noaptea înainte de colapsul regimului, Pahonțu a construit o versiune a evenimentelor în care el și plutonul său nu au fost pe linia de foc față de cetățeni, ci în spatele acesteia.
După prima investigație, el a venit cu o contradicție clară. A spus că, seara de 21 decembrie 1989, poziția sa era altă față de cea indicată de jurnalii de la Recorder. Privind cei 18 ani în care nu a depus declarația la CNSAS, Pahonțu a refuzat să facă orice observație. A localizat evenimentul la intersecția străzii Academiei cu strada Ion Câmpineanu, folosind denumirile actuale.
Această poziție se află lângă fostul hotel Negoiu, la aproximativ 250 de metri de bulevardul Nicolae Bălcescu – locul unde a fost baricada și unde a început tirul asupra poporului.
Pahonțu a descris poziția forțelor: În fața dispozitivului nostru, există un cordon de polițiști.
Înaintea lor, la 150 de metri, pe trotuarul de la ieșirea către Bulevardul Nicolae Bălcescu, se află un alt cordon, format din militari ai Ministerului Apărării.
Pahonțu a mințit despre poziția sa în noaptea Revoluției!
Înaintea lor, pe bulevard, staționau blindate și alte forțe ale aceluiași minister. Această descriere a fost făcută cinci zile după prima anchetă. Dar când Recorder a solicitat clarificarea hărții înainte de publicare, Pahonțu a refuzat categoric.
Practic, a „desenat” o hartă pe care ar fi putut-o face direct, în redacția ziarului.
Din interiorul presei, pot spune câteva cuvinte. Cunosc pe Alexandra Șerban, autoarea articolului de la Recorder.
Am lucat împreună aproape trei ani la Libertatea. Ea este extrem de riguroasă în privința muncii sale. Am observat-o la lucrul cu reportaje complexe în străinătate, în Georgia și Transnistria.
Am preluat corespondențele ei din epicentru ale crizelor politice tensionate, în momentul când Austria a blocat accesul României la spațiul Schengen.
Alexandra a fost printre puținii jurnaliști români care au obținut un interviu cu cancelarul austriac Nehammer, până la punctul de exasperare al acestuia, pentru a-i cere să explice motivul refuzului.
A reuşit să vorbească cu oameni din Rusia – ceva nu ușor de făcut. Dar generalul Lucian Pahonțu nu a dorit să converseze cu ea.
Sursă: hotnews
Conținut scris de redacția noastră sectorul-1.ro / Irina Neagu și asistat AI.