Semn timpuriu al bolilor Parkinson și Alzheimer, cu până la 10 ani înainte de simptome

De ce sunt subfinanțate studiile despre simțul mirosului?

Există un semnal discret și timpuriu de boli neurodegenerative, care pot apărea cu până la zece ani înainte de alte simptome caracteristice.

Ultimele știri

Zelenski și Trump: O Întâlnire Crucială la Casa AlbăMagnatul Veaceslav Platon se opune extrădării din UK: Dosarul, o vendetă politică?Google, obligat să despăgubească un client păcălit de un magazin falsInteligența Artificială nu înlocuiește oamenii: Giganții Tech reangajează

Disfuncţia olfactivă este prezentă la aproximativ 90% dintre pacienţii cu boală Parkinson în stadiu incipient şi 85% dintre pacienţii cu boală Alzheimer în stadiu incipient, conform unei analize publicate în Revizuiri ale Cercetării asupra Îmbătrânirii.

Alte cercetări arată că simţul mirosului poate fi instruit, iar exerciţiile repetate par să stimuleze atât sistemul olfactiv, cât şi anumite regiuni ale creierului. Semnalul este discret şi adesea trece neobservat. Mai puţin de un sfert din persoanele cu mirosuri afectate realizează problema înainte de a fi testate pentru o afecţiune neurodegenerativă, potrivit cercetătorilor.

De aceea mirosul este un posibil indicator al sănătăţii creierului, iar introducerea testelor olfactive în practica medicală actuală ar putea fi o metodă accesibilă pentru detectarea precoce a declinului cognitiv.

Cu toate acestea, pierderea mirosului nu indică automat o boală neurodegenerativă, deoarece poate avea multe alte cauze. Un miros foarte slab poate fi un semnal de avertizare timpurie. Aceasta ar putea indica că mai târziu pot apărea probleme cognitive, a explicat David Vance, psiholog şi profesor la Universitatea Alabama din Birmingham, SUA.

Simţul mirosului a fost neglijat de mult timp atât de public, cât şi de cercetători.

Mulţi consideră că este mai puţin important decât să vadă sau să audă, iar studiile pe această temă sunt subfinanţate. Ne folosim simţul mirosului tot timpul fără să ne dăm seama.

A fost prezentă încă de la naştere şi este o parte permanentă a vieţii noastre, aşa că numai atunci când o pierdem înţelegem cât de important este.

Pentru cei care rămân inodori, schimbarea poate fi extrem de dificil de suportat și le poate afecta profund viața, a explicat Nicholas Rowan, specialist ORN și profesor asociat la Facultatea de Medicină Johns Hopkins.

Legătura dintre miros, memorie și emoție este explicată prin traseul specific al semnalelor olfactive din creier. În partea de sus a cavităţii nazale sunt milioane de neuroni senzoriali, ai căror receptori detectează substanţe volatile în aer, responsabili pentru diversele mirosuri. Informaţia este apoi transmisă la becul olfactiv de la baza creierului.

Pot neuronii olfactivi să prevină boli neurodegenerative?

Referindu-se la neuronii olfactivi, care comunică direct cu creierul și sunt expuși mediului exterior, Rowan îi descrie metaforic ca fiind o parte a creierului din nas. Semnalele vizuale și auditive trec mai întâi prin talamus, o structură care filtrează și distribuie informații în diferite regiuni ale creierului. În cazul mirosului, traseul este mai direct.

Din becul olfactiv, impulsurile ajung în regiunile implicate în memorie și emoție, cum ar fi hipocampusul și amigdala, fără a urma același circuit ca vederea sau auzul.

Această legătură explică de ce un anumit miros poate aduce imediat înapoi o memorie sau poate declanșa o reacție emoțională puternică. Sistemul olfactiv are o particularitate rară: neuronii receptorilor din mucoasa nazală se pot regenera pe tot parcursul vieţii.

Antrenamentul olfactiv încearcă să valorifice atât această capacitate cât şi plasticitatea creierului.

O meta-analiză a studiilor care au urmat participanților timp de câțiva ani a concluzionat că adulții în vârstă cu probleme olfactive prezintă un risc aproape dublu de a dezvolta declin cognitiv sau demență asupra celor cu miros normal.

Raportul din 2024 al Comisiei Lancet privind demenţa a inclus pierderea auzului şi deteriorarea vederii în rândul factorilor de risc care pot fi corectaţi. Mirosul nu apare încă pe această listă, deși unele cercetări îl consideră un indicator mai precis al declinului cognitiv decât vederea sau auzul.

Cu toate acestea, simţul mirosului poate fi instruit prin expunerea repetată la mai multe arome.

O analiză publicată în Analiza Neuropsihologică a detaliat efectele acestei metode asupra creierului.

Exerciţiul pare să stimuleze neuroplasticitatea, capacitatea creierului de a se reorganiza şi a fost asociat cu creşterea volumului de bulb olfactiv şi hipocampus, o zonă esenţială pentru memorie.

Unele studii au observat, de asemenea, îmbunătăţiri ale capacităţii de atenţie şi de învăţare verbală, atât la persoanele cu demenţă, cât şi la persoanele vârstnice fără tulburări cognitive.

Sursă: hotnews

Conținut scris de redacția noastră sectorul-1.ro / Marius Dumitrescu și asistat AI.