A primit Strada Carol I titlul onorific în 1878, în cinstea regelui?
Strada Franceză reprezintă una dintre cele mai vechi artere urbane din București, având o istorie documentată care se întinde pe parcursul a trei secole și jumătate. Această cale pietonală și rutieră, situată în inima Centrului Vechi, a fost menționată oficial pentru prima dată în registrele din anul 1659, sub numele de Ulița Domnească.
Ultimele știri
Justiția în Familie: Cuplurile de Judecători care Schimbă Sistemul
Sector 3 aprobare alocare de 120 milioane de lei pentru proiecte locale
Tesla Roadster: mașina electrică care zboară, se răsucește în aer și sare peste alte vehicule
Rusia a construit o bază pentru drone în șase săptămâni — semnal de alarmă pentru EuropaConform datelor furnizate de arhivele Patri-Arh, traseul a suferat numeroase modificări toponimice de-a lungul timpului, purtând succesiv denumirile de Ulița Ișlicarilor, Ulița Franțuzească, Strada Carol I, Strada 30 Decembrie și Strada Iuliu Maniu.
Abia în anul 2007, administrația locală a readus strada la numele său actual, Strada Franceză.
Denumirea inițială, Ulița Domnească, era legată direct de proximitatea față de Curtea Veche, sediul domnitorilor. Ulterior, strada a fost cunoscută ca Ulița Ișlicarilor, un nume derivat din activitatea meșteșugarilor care produceau ișlice în atelierele lor.
Trecerea la denumirea de Ulița Franceză a avut loc în jurul mijlocului secolului al XIX-lea, perioadă în care zona a devenit un punct de interes pentru comunitatea străină.
Stabilirea reședinței consulului Franței în acest sector, alături de prezența intensă a negustorilor francezi, a transformat caracterul locului. Prăvăliile lor, specializate în comerțul de lux și bunuri coloniale, au creat o identitate distinctă, diferită de cartierele meșteșugărești vecine.
Această succesiune de nume reflectă, în esență, transformările politice și administrative prin care a trecut capitala românească de-a lungul a mai bine de 350 de ani.
În anul 1878, strada a primit titlul onorific de Strada Carol I, în cinstea monarhului Carol I al României. Odată cu schimbarea regimului politic și instaurarea republicii populare, autoritățile au optat pentru o redenominare, botezând artera cu Strada 30 Decembrie. După căderea guvernului comunist, în perioada cuprinsă între 1990 și 2006, strada a purtat numele politicianului Iuliu Maniu. În 2007, s-a revenit la tradiția toponimică, restabilind denumirea de Strada Franceză.
Ce progrese tehnice notable a cunoscut infrastructura străzii în epoca modernă?
Un eveniment copleșitor care a lăsat o amprentă profundă asupra istoriei și peisajului străzii a fost marele incendiu izbucnit în data de 23 martie 1847.
Flăcările au pornit în ziua de Paște de la Curtea Drugănescu, aflată la intersecția dintre actuala Strada Franceză și Strada Poștei. Acest dezastru a mistuit o porțiune semnificativă din Centrul Istoric. Descoperirile arheologice efectuate în intervalul 2007-2008 au validat existența unui strat de arsură, corespunzând exact cu acest episod tragic.
Majoritatea clădirilor care supraviețuiesc astăzi pe acest traseu datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, fiind construite după reconstrucția post-incendiu.
În epoca modernă, infrastructura străzii a cunoscut progrese tehnice notabile. Sistemul de iluminat public a evoluat treptat, trecând de la simple felinare alimentate cu untdelemn la utilizarea petroiului și, ulterior, a gazului aerian.
Modernizarea rețelei de canalizare a debutat tot în anul 1847, prin implementarea sistemului Monier. Pavarea cu piatră rubică, o soluție durabilă pentru epocă, a fost finalizată în perioada 1867-1869.
Viața comercială a fost extrem de vibrantă, așa cum atestă presa din secolul al XIX-lea, care menționa prezența unor magazine cu mărfuri fine, mezeluri, brânzeturi și cofetării de renume.
Astăzi, Strada Franceză este protejată ca parte integrantă a sitului istoric al Bucureștiului, fiind inclusă în lista monumentelor istorice datorită ansamblului arhitectural eclectic al secolului al XIX-lea. Clădirile din zonă prezintă o tipologie uniformă, caracterizată prin parter înalt și unul sau două etaje superpuise, pe parcele relativ înguste. La parter se găsesc magazine comerciale, iar spațiile interioare includ curți accesibile prin ganguri. Fațadele clădirilor îmbină elemente ale stilului eclectic, evidențiind decorațiuni de inspirație neonică, frontoane sculpturale, cariatide și balcoane cu balustrade realizate din fier forjat.
Această structură urbană păstrează intact farmecul unei capitale în plină expansiune industrială și culturală.
Sursă: b365
Conținut scris de redacția noastră sectorul-1.ro / Alexia Șușară și asistat AI.