Combustibilul va veni doar din Marea Caspică?
Zgomotul mediatic generat recent de publicația Wall Street Journal, care a scos la lumină demersurile discrente ale reprezentantei Washingtonului la Atena, a transformat din nou „Coridorul Vertical” într-un subiect fierbinte al dezbaterilor publice. Această rețea de infrastructură, concepută inițial pentru a deschide piețele energetice europene către o gamă largă de furnizori alternativi față de gigantul rus Gazprom, a devenit scena unui nou conflict de interese.
Ultimele știri
Plăți avans APIA 2026: sume pe hectar și cap de animal pentru agricultori
Dobânzile scad: speranță pentru economia României
Ungaria și Bulgaria blochează aderarea Ucrainei la UE: ce înseamnă pentru Moldova?
Trump propune dialog trilateral pentru denuclearizareDeși Statele Unite ale Americii au pus pe masă o parte din fonduri necesare construcției acestor facilități, experta în sector energetic Otilia Nuțu, afilată organizației Expert Forum, subliniază într-un interviu acordat portalului HotNews că ponderea majoritară a investițiilor provine din surse europene.
Interviu cu Otilia Nuțu, expertă în energie de la Expert Forum
Întrebare: Domnișoară Nuțu, presa internațională a adus în prim-plan controversele legate de gazul lichefiat american care ar urma să tranziteze Coridorul Vertical. Care este structura financiară a acestei infrastructuri? Există contribuții semnificative din partea Statelor Unite?
Otilia Nuțu: Tensiunea din interiorul Uniunii Europene a fost constantă în direcția unei interconectări optime a piețelor de gaze. Motivația fundamentală era asigurarea accesului tuturor utilizatorilor finali la o diversitate maximă de surse energetice.
Din nefericire, în spațiul nostru regional, avansul unor proiecte esențiale a fost extrem de lent. Un exemplu elocvent este interconectorul dintre Grecia și Bulgaria, a cărui finalizare a suferat amânări majore. Mai multe inițiative au întârziat ani de zile, fiind demarate chiar înainte de declanșarea conflictului din Ucraina.
În contextul balcanic, anumite state au căutat justificări pentru a menține dependența de furnizorul rusesc. Totuși, odată cu explozia războiului din Ucraina, presiunea a devenit critică: era imperativ să reducem vulnerabilitatea fața de Gazprom.
Sursa viitoare a combustibilului care va curge prin aceste tuburi nu este limitată strict la Marea Caspică; poate proveni de oriunde.
Rețeaua de conducte era deja prezentă, dar lipsau segmentele de infrastructură necesare pentru a lega eficient aceste piețe. De exemplu, exista deja conducta care aducea gazele din Azerbaidjan spre Grecia. Paralel, se planifica construirea unui terminal de gaz natural lichefiat (LNG) la Alexandroupolis, un proiect care, și acesta, a suferat întârzieri.
Când criza declanșată de conflictul armat a dus la reducerea livrarilor de către Gazprom către țările europene, inclusiv Bulgaria, Bruxelles-ul a hotărât accelerarea ritmului implementării acestor proiecte.
Da, în cazul terminalului de LNG de la Alexandropolis, a existat o componentă de finanțare americană. Este util de menționat că structura de capital a acestui terminal include grupul grec Copelouzos, GasLog, DEPA Commercial (companie de stat din Grecia), Bulgartransgaz (companie de stat din Bulgaria) și DESFA (operatorul rețelei grecești de gaze).
Fiecare dintre acești acționari deține un pachet de 20%, iar GasLog este controlată de un fond de investiții american. Indiferent de origine, esența unui terminal de LNG este că nu impune achizitorului să cumpere exclusiv din Qatar sau din SUA. Este pur și simplu o poartă de intrare pe piața europeană pentru un număr mai mare de actori.
În mod obișnuit, când se construiește o astfel de infrastructură, te bazezi pe premise concrete, nu? Ar trebui să ai certitudinea că gazul va sosi dintr-o sursă specifică, precum Qatar sau SUA. Totuși, nu a existat o condiționare rigidă în acest sens. Evident, Washingtonul vedea o oportunitate de a-și vinde propriul LNG. Însă, toată infrastructura de transport din Europa este supusă regulilor comunitare, care prevăd accesul nediscriminatoriu. Accesul concurenților nu poate fi blocat unilateral.
Discutăm aici exclusiv despre Coridorul Vertical? Da, ne referim la ansamblul proiectelor care îmbunătățesc interconectivitatea în această zonă a continentului, unele fiind mai viabile economic, altele mai puțin, toate grupate sub denumirea generică de „Coridorul Vertical”.
Pentru claritate, aceste proiecte au fost concepute în timpul mandatului administrației Biden. Obiectivul declarat al americanilor era de a facilita accesul consumatorilor la mai multe opțiuni decât simplele livrări de la Gazprom. Desigur, și Washingtonul avea propriile interese, dar prioritatea declarată era diversificarea surselor pentru a elimina dependența exclusivă de furnizorul rus. Finanțarea acestor proiecte a fost asumată parțial de operatorii de transport din țările implicate, parțial prin granturi europene și parțial prin granturi americane.
Ce se observă în scandalul implicând ambasadoarea SUA din Grecia este schimbarea paradigmei: accentul nu mai cade pe diversificarea surselor, ci pe achiziția exclusivă a gazului american. Ambasada SUA se folosește de această infrastructură, susținută de UE și de administrația Biden, pentru a promova un contract care închide piața.
În loc ca infrastructura să permită tuturor participanților să semneze contracte cu partenerii de alegere, se încearcă impunerea unui acord unic, folosind abuz de poziție dominantă.
Gazprom proceda identic: impunea contracte pe termen lung, la prețuri fixe, cu clauze „take or pay”, fenomen cunoscut sub numele de „market foreclosure”.
Comisia Europeană nu a reacționat la această presiune americană?
Comisia Europeană nu a reacționat la această presiune americană? Scandalul a izbucnit recent, deci oficialii de la Bruxelles nu au avut încă timp suficient pentru a interveni.
Totuși, ca principiu general, o astfel de practică este considerată anticoncurențială. Procesele sunt, însă, lungi. Nu trebuie uitat că, în 2010, mai multe state au semnalat practicile comerciale ale Gazprom.
A trecut aproximativ 3-4 ani până când investigația s-a încheiat, concluzionând că Gazprom abuzase de poziția sa dominantă în zece țări, obligându-se să plătească amenzi și să renegocieze contractele contrare legislației europene.
Sancțiunile aplicate au fost relativ blânde, iar Gazprom a continuat să manevreze. Unele aspecte rămân nerezolvate. Așadar, nu putem presupune automat că UE va lua măsuri imediate.
Unde se încadrează România în acest tablou? Avem episodul local al lui Bogdan Ivan, care a încercat să convingă conducerea Romgaz să achiziționeze gaz american. Dacă un gaz este competitiv, consumatorul beneficierează, deoarece obține produsul la cel mai bun preț disponibil. Dacă gazul din contractul propus de Bogdan Ivan ar fi fost competitiv, ar fi găsit cumpărători într-o piață liberă. Dacă este necesară exercitarea presiuni asupra unui partener pentru a-l determina să cumpere, echivalentul „pistolului la tâmplă”, atunci contractul nu este competitiv.
Ministrul a ales să acționeze asupra Romgaz, o companie de stat, în loc de Petrom, care ar fi putut argumenta că un astfel de contract îi aduce pierderi.
Cu alte cuvinte, s-a încercat forțarea companiilor de stat să accepte un contract dezavantajos. A doua problemă este lipsa de logică a achiziției de la un competitor direct.
În loc de o concurență sănătoasă între Romgaz și LNG-ul american, am fi rămas cu un singur jucător.
Se aude și argumentul că gazul este acum mai scump în Europa decât în SUA. Discutăm despre orizonturi temporale diferite. Gazul european este mai scump în prezent și în primele luni ale anului viitor. Cauza este că războiul din Iran a surprins depozitele la doar 30% din capacitate, declanșând sezonul de înmagazinare pentru iarnă. De aceea, prețul urcă. Situația va persista până la epuizarea rezervelor de iarnă din acest ciclu.
În prezent, gazul american este, în schimb, mai ieftin decât cel din alte surse. Totuși, perspectiva se schimbă radical dacă privim un orizont de 20 de ani. Așteptarea în Europa este o scădere drastică a consumului de gaze.
În Europa, gazul este înlocuit progresiv de alte surse; în Olanda, de exemplu, se desființează centralele termice pe gaz, înlocuite cu pompe de căldură sau sisteme de termoficare.
România merge contrar tendinței europene.
Dacă în următorii 5-10 ani cererea de gaze va scădea semnificativ, nu este avantajos să ne angajăm printr-un contract care ignoră această scădere a cererii, bazându-ne doar pe prețul din SUA, unde cererea nu va coborî la fel de rapid.
Știm că americanii doreau exact acest tip de contract cu țările europene? Da, deși nu s-a concretizat încă. Tipul de contract discutat era pe 20 de ani, indexat la prețul de la Henry Hub (piața americană), nu la TTF (bursa europeană cea mai lichidă).
Astfel stăteau lucrurile când Romgaz a intervenit, afirmând că calculele lor indică pierderi anuale de milioane de euro din cauza acestei diferențe de preț. Se așteaptă ca gazul să devină mai ieftin în viitor, motiv pentru care Kimberly Guilfoyle împinge cu insistența pentru a forța semnarea acestui contract. Dacă gazul ar fi fost competitiv, s-ar fi vândut de sine stătător, fără a necesita lobby intens.
Este infrastructura Coridorului Vertical finalizată? Sunt Grecia și Moldova conectate? Da, iar vechea conductă care transporta gaz de la nord la sud, din Rusia spre Bulgaria, poate fi folosită pe flux invers. Gazul din Grecia poate fi direcționat oriunde. Există discuții distincte: infrastructura este operațională și LNG-ul poate ajunge din Grecia spre Ungaria.
Sper să se oprească practicile de acest tip. Dacă doi jucători privați dintr-o piață aleg să încheie contracte pe termen lung, la preț fix, atâta timp cât le convine, totul este în regulă. Problema apare când unul dintre parteneri nu este de acord și este forțat prin presiune.
Sursă: hotnews
Conținut scris de redacția noastră sectorul-1.ro / HotNews.ro și asistat AI.