Dezechilibrele demografice amplifică dificultatea de a constitui clase complete
Prioritatea inversată: elevul rural, uitat în practică, dar prezent în retorica politică
Ultimele știri
Justiția în Familie: Cuplurile de Judecători care Schimbă Sistemul
Sector 3 aprobare alocare de 120 milioane de lei pentru proiecte locale
Tesla Roadster: mașina electrică care zboară, se răsucește în aer și sare peste alte vehicule
Rusia a construit o bază pentru drone în șase săptămâni — semnal de alarmă pentru EuropaÎn instituțiile de învățământ din zonele rurale, se pare că majoritatea deciziilor administrative iau în calcul exclusiv constrângerile bugetare sau logistice, neglijând frecvent beneficiul direct al studenților, o abordare care stârnește suspiciuni privind respectarea cadrului legal existent, inclusiv a Legii Educației nr. 198/2023 și a Statutului Elevului. Doar cu două săptămâni de la debutul anului școlar, mulți dintre tinerii din sate continuă să nu-și cunoască integral corpul profesoral, deoarece procesul de recrutare a personalului didactic rămâne incomplet. Provocarea fundamentală constă în atragerea cadrelor didactice într-un mediu în care acumularea celor 20 de ore de predare necesare pentru o normă completă într-o singură unitate de învățământ devine o sarcină extrem de dificilă.
Președintele României, Nicușor Dan, a recunoscut public în cursul weekendului existența acestui deficit structural, declarând explicit necesitatea corectării disparității educaționale dintre mediul urban și cel rural.
Șeful statului a subliniat că este imperios necesar să existe o strategie clară, susținută de resurse financiare adecvate pentru a motiva profesorii care opteză pentru cariera în școlile din sate, având în vedere că centrele urbane oferă oportunități profesionale superioare.
Dezechilibrele demografice amplifică dificultatea de a constitui clase complete în mediul rural. Populația școlară este insuficientă pentru a susține un număr suficient de secțiuni, ceea ce împiedică profesorii să atingă pragul de 20 de ore de predare într-o singură instituție. Din acest motiv, mulți dintre cadrele didactice preferă angajarea în școlile urbane, unde probabilitatea de a-și completa norma într-un singur loc de muncă este semnificativ mai mare. Această dinamică creează un cerc vicios din care autoritățile par să nu caute o ieșire sistemică, ignorând sprijinul concret pentru elevul din mediul rural. Viziunea invocată de Nicușor Dan presupune elaborarea unor planuri strategice pe termen lung și asumarea responsabilităților de către clasa politică.
Indiferent de ciclul electoral, fie că un ministru sau partidele care îl susțin sunt la putere astăzi, mâine, peste trei luni sau peste șase ani, este esențial ca politicile publice destinate educației să fie documentate și stabilite pe durată.
Schimbările de guvernare sau de conducere ministerială nu ar trebui să afecteze aplicarea unei reforme profunde a sistemului școlar rural, o reformă bazată pe date empirice, cercetare științifică și bune practici, calibrată în funcție de numărul real de copii din sate, vârsta acestora, modalitățile de acces la școală și nevoile specifice de investiție în infrastructura educațională.
Problema scaderii numărului de elevi nu se mai limitează la satele izolate, așa cum era obișnuit în trecut. Declinul demografic afectează acum și comunele și satele situate în imediata apropiere a marilor aglomerări urbane, care exercită o atracție magnetică asupra copiilor din împrejurimi. Această criză demografică nu mai poate fi ignorată în elaborarea politicilor de stat; ea trebuie evidențiată și utilizată ca factor determinant pentru a oferi șanse egale și copiilor din mediul rural. Un paradox major se manifestă în numeroase localități: primariile au construit școli noi, moderne, echipate cu table interactive de ultimă generație, mobilier ergonomic și laboratoare inteligente, finanțate prin Programul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), cu scopul de a permite elevilor rurali să învețe la standarde civile contemporane.
Totuși, lipsa unui număr minim de copii necesar pentru deschiderea școlii duce la paradoxul în care infrastructura modernă rămâne neutilizată.
Același Guvern care a aprobat finanțarea acestor investiții în infrastructură școlară, fie prin Programul Național de Dezvoltare Locală (PNDL), PNRR, fonduri de la Banca Mondială sau alte surse similare, implementează măsuri de austeritate care conduc la desființarea unităților de învățământ cu efective reduse.
Direcția Economică din Ministerul Educației și Cercetării (MEC) a transmis la începutul anului o adresă tuturor inspectoratelor școlare județene, solicitând măsuri cuantificabile pentru respectarea limitelor bugetare. Inspectoratele Școlare Județene (ISJ) au identificat școlile considerate ineficiente din punct de vedere economic – unele fiind probabil ineficiente și din punct de vedere educațional, deși lipsesc cercetările care să demonstreze acest aspect – pentru a le închide. Portalul Edupedu a relatat despre o situație specifică din satul Ciocotiș, județul Maramureș, unde Inspectoratul Școlar Maramureș intenționa să transfere 11 elevi într-o școală situată la câțiva kilometri distanță, dar a renunțat la această măsură sub presiunea comunității locale.
Întrebarea centrală rămâne cine determină interesul educațional al fiecărui
Motivul principal al deciziei inițiale a ISJ era modificarea Legii Educației prin Legea Bolojan, care nu mai permite ca o clasă din mediul rural să aibă mai puțin de 12 elevi în cazul învățământului simultan, sistem în care elevi de clase și vârste diferite studiază concomitent sub îndrumarea aceluiași cadru didactic. Comunitatea din Ciocotiș ar fi putut folosi microbuze electrice, achiziționate prin PNRR, vehicule cu 16 locuri cumpărate la prețuri considerate excesive și investigate de Parchetul European, pentru a transporta elevii la școala mai mare din comună. Totuși, primarul și părinții au insistat pentru menținerea școlii locale.
Conform surselor de la Edupedu.ro, telefonul a sunat chiar de la minister, către ISJ Maramureș, pentru a menține școala respectivă în funcțiune – același minister care solicita măsuri concrete de reducere a cheltuielilor, dar de data aceasta cu un interes clar politic, pentru a nu deranja primarul dintr-un anumit partid.
Întrebarea centrală rămâne cine determină interesul educațional al fiecărui elev dintr-un sat: primarul care a ridicat o școală nouă pentru copii? Părinții care, firesc, doresc o școală aproape de casă, cu atât mai mult cu cât aceasta este modernizată? Sau inspectorul școlar, presat de șeful de la minister, un șef politic în ale cărui interese se încadrează numirea sa în funcție? Inspectorul Ioan Muntean a explicat că a dorit mutarea copiilor deoarece, în școala lor proaspăt renovată, dar cu un număr redus de elevi, aceștia ar fi învățat în sistem simultan, un tip de educație pe care el o consideră nefavorabilă pentru elevi.
Ministerul Educației nu deține o viziune coerentă privind învățământul simultan: fostul ministru Daniel David a modificat legislația anul trecut, argumentând că există prea multe clase cu 1, 2, 3 sau 5 copii și că „nu este în regulă, deoarece nu poți aduce acolo profesori”, nu doar profesori buni. Un alt ministru anterior, Ligia Deca, fusese instituit în lege regula conform căreia la clasa a VIII-a nu exista învățământ simultan, indiferent de numărul de copii din clasă. Astfel, Daniel David a impus limita minimă de 12 copii într-o clasă. În caz contrar, inspectoratul trebuie să caute soluții pentru a găsi o școală, nici măcar în apropiere, care să aibă clasa necesară.
În paralel, tot Ministerul Educației a pilotat un program prin care profesorii și învățătorii să fie formați pentru a preda simultan, recunoscând faptul că problema scăderii demografice nu va dispărea, ci se va accentua. Fostul ministru a menționat că nu doar România se confruntă cu această problemă, ci și Franța, țară care investește în formarea profesorilor pentru acest tip de predare. Deocamdată, nu există rezultate publice ale acestui program pilot. Soluția nu poate fi eliminarea posibilității de a învăța într-o școală apropiată de domiciliu, mai ales dacă aceasta este dotată corespunzător. O școală nouă și modernă poate atrage elevi, eventual din alte sate, și poate stimula dezvoltarea comunității. Realitatea demonstrează că da, dacă există profesori capabili să utilizeze dotările și să predea eficient pentru elevii din fața lor.
Ciugud este prima localitate din România care crește numeric datorită educației.
Autoritățile locale au anunțat investiția a 9 milioane de euro din fonduri europene în construcția unei noi școli, după ce vechea instituție a devenit neîncăpătoare. Numărul de elevi a crescut de la 60 la 200. Astfel, există un precedent scalabil pe care autoritățile îl pot adopta. Primăriile și Ministerul Educației trebuie să colaboreze pentru a concepe o reformă a mediului rural, fiecare județ având particularitățile sale. Construirea unei școli noi impune eforturi pentru atragerea elevilor, necesar fiind angajarea profesorilor buni, adaptați la tehnologie și la generația actuală. Nu este suficient să construiești o școală într-o comună fără niciun elev și fără perspective de îmbunătățire a demografiei sau a natalității în termen scurt.
Acest scenariu se observă în comuna Brebu Nou, județul Caraș-Severin, unde se construiește o școală cu opt săli de clasă și grupuri sanitare, cu un cost de 4 milioane de lei din fonduri PNRR, deși în localitate nu există în prezent niciun copil, conform unui reportaj „România, te iubesc!”, difuzat de Pro TV pe 13 septembrie. Interogat despre motivul investiției în absența copiilor, viceprimarul Maletici Zlatomir a „Nu se știe niciodată, poate se repopulează”. Profesorii întâmpină dificultăți majore în completarea normei în școlile rurale din cauza lipsei de elevi. Într-o școală cu 50 – 200 de elevi, un profesor de istorie, biologie, muzică sau geografie, care are doar o sau două ore pe săptămână, nu poate aduna cele 20 de ore din normă, chiar dacă ar lucra în 2-3 școli din sate vecine.
Soluția legală disponibilă este cererea de ore suplimentare pentru predarea unei alte discipline, la care nu este calificat, pentru a-și completa norma: de exemplu, un profesor de istorie care prede desen, muzică sau orice materie neacoperită de un specialist. Astfel, directorul care alege varianta în care profesorul face naveta între mai multe școli trebuie să coordoneze orarul acestuia din toate instituțiile, fie în cadrul aceluiași județ, fie în colaborare cu directorii altor școli. Unde este interesul elevului în acest caz? Pare că interesul principal este orarul profesorului, nu calitatea educației. Inspectorul general școlar din Botoșani, Bogdan Suruciuc, a declarat că în județ există profesori care au ore în 5 școli diferite pentru a-și completa norma. Inspectorul a explicat că a ales această variantă în detrimentul profesorilor necalificați, afirmând: „mai bine un profesor calificat dar pe altă materie decât unul necalificat”.
Inspectorul general al ISJ Suceava, Ciprian Anton, menționa că nu va m
Sursă: edupedu
Conținut scris de redacția noastră sectorul-1.ro / Alexa Stănescu și asistat AI.