De ce facturile rămân mari?
Costurile ridicate ale facturilor de electricitate pentru cetățenii români persistă, chiar dacă statul generează curent la prețuri modeste în stațiile hidroelectrice și nucleare. Această discrepanță nu este una simplă, ci rezultatul unei combinații complexe între fragmentarea pieței locale și regulile europene privind formarea tarifelor.
Ultimele știri
Justiția în Familie: Cuplurile de Judecători care Schimbă Sistemul
Sector 3 aprobare alocare de 120 milioane de lei pentru proiecte locale
Tesla Roadster: mașina electrică care zboară, se răsucește în aer și sare peste alte vehicule
Rusia a construit o bază pentru drone în șase săptămâni — semnal de alarmă pentru EuropaPreședintele Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliță, subliniază că mecanismul european permite ca energia generată în unități cu costuri ridicate să determine nivelul prețului global, afectând direct consumatorii finali. Potrivit expertului, transformările structurale din sectorul energetic, demarate la începutul mileniului, au dus la desprinderea producătorilor în entități separate, fiecare urmând propria strategie comercială. Această evoluție a permis furnizorilor cu cheltuieli mici să profite de tarifele de piață înalte, fără ca beneficiul să ajungă automat în buzunarul clienților.
Cum influențează piața fragmentată prețurile finale?
Înainte de această fragmentare, infrastructura era gestionată holistic, cu riscurile și costurile distribuite uniform. Astăzi, fiecare companie își definește independent obiectivele de profit și investițiile, pierzându-se sinergia dintre sursele diverse. Reorganizarea Companiei Naționale de Electricitate (CONEL) din anul 2000 a marcat momentul critic al separării activităților de producere a energiei hidro și termice în firme distincte.
Chisăliță argumentează că această mișcare a erodat avantajele economice oferite de un sistem coerent, unde diferitele tipuri de centrale se compensau reciproc.
De ce fragmentarea duce la pierderea sinergiei?
El menționează că, într-un portofoliu unitar, nuclearele, hidrocentralele și termocentralele ar putea juca roluri complementare: unele asigurând o producție constantă, altele răspunzând imediat la vârfurile de consum, iar altele completând deficitul când primele două nu sunt suficiente. În astfel de condiții, costurile disparente ar putea fi echilibrate, iar contractele ar reflecta realitatea economică a ansamblului.
Un portofoliu unitar, o soluție?
O hidrocentrală, spre deosebire de o unitate pe gaze sau cărbune, nu suportă cheltuieli majore pe combustibil și emisii, însă produsul său se vinde pe aceeași bursă. Diferența de costuri nu se traduce în diferențe de preț pentru clientul final, datorită modului în care funcționează piața.
Punctul central al acestei analize este mecanismul european cunoscut sub numele de „merit order”.
Cum afectează hidrocentralele piața bursieră?
Acesta dictează ordinea acceptării ofertelor de energie, bazându-se pe costurile marginale. În cadrul acestui sistem, generatorii cu cheltuieli reduse – precum cele nucleare, hidro și regenerabile – sunt, de regulă, prioritari în lanțul de livrare.
Totuși, atunci când oferta din aceste surse ieftine devine insuficientă pentru a acoperi întreaga cerere, intră în joc centralele cu costuri superioare, pe gaze sau cărbune, care stabilesc prețul marginal al pieței, trasând în sus tariful global.
Sursă: stiripesurse
Conținut scris de redacția noastră sectorul-1.ro / Diana Pană și asistat AI.