Cum schimbăm modelul repetitiv?
Managerul Spitalului Clinic de Boli Infecțioase și Tropicale „Dr. Victor Babeș”, dr.
Ultimele știri
Justiția în Familie: Cuplurile de Judecători care Schimbă Sistemul
Sector 3 aprobare alocare de 120 milioane de lei pentru proiecte locale
Tesla Roadster: mașina electrică care zboară, se răsucește în aer și sare peste alte vehicule
Rusia a construit o bază pentru drone în șase săptămâni — semnal de alarmă pentru EuropaSimin-Aysel Florescu, a intervenit recent într-o dezbatere publică pentru a contura o strategie urgentă de îmbunătățire a ratei de imunizare a populației.
Participând la evenimentul „HEALTH FORUM: Vaccinarea pe tot parcursul vieții, o viață fără boli prevenibile prin vaccinare”, organizat de DC Media Group, specialistul a analizat impactul bolilor evitabile asupra infrastructurii sanitare, a identificat sursele rezistenței sociale la vaccinuri și a formulat trei pilieri esențiali pentru remedierea situației.
Printre acestea se numără facilitarea accesului la doze, reconstruirea încrederii publice și instituirea unor condiții obligatorii de vaccinare pentru integrarea în anumite medii sociale.
Perspectiva prezentată de conducătorul medical este una aprofundată de realitatea zilnică din secțiile de internare, unde, an de an, se repetă scenarii identice legate de pacienți care ar fi putut evita hospitalizarea prin simpla administrare a unui vaccin. Dr.
Florescu a subliniat frustrarea echipei medicale de a trata afecțiuni care sunt perfect prevenibile, în detrimentul celorlalte patologii grave care nu dispun de soluții profilactice similare.
Această povară constantă pe umerii sistemului sanitar este considerată de expert ca fiind evidentă și nedreaptă, deoarece resursele sunt consumate de cazuri care ar fi putut rămâne la domiciliu, fără a solicita intervenția spitalicească.
Medicul a descris o situație aproape absurdă, comparând dinamica actuală cu ciclul amneziei colective din filmul „Ziua Cârtiței”, unde fiecare an pare să înceapă de la zero, ca și cum cunoștințele fundamentale despre vaccinuri și beneficiile lor s-ar șterge periodic. Din punctul său de vedere, personalul medical se comportă ca și când nu ar fi conștientizat niciodată existența vaccinurilor antigripale sau gravitatea complicațiilor pe care virusul gripal le generează, în special la categoriile vulnerabile.
Această stagnare în progresul acoperirii vaccinale este văzută ca o pierdere a memoriei instituționale și sociale, generând un circuit vicios în care spitalele sunt suprasolicitate de aceleași tipuri de infecții anuale.
În încercarea de a schimba acest model repetitiv, dr. Simin-Aysel Florescu a propus o triadă de acțiuni. Prima direcție vizează transformarea vaccinului într-un produs extrem de accesibil, transportat direct către publicul țintă prin intermediul asistenților sociali, celor comunitari, medicilor de familie și al structurilor colective.
A doua direcție se concentrează asupra reconstruirii capitalului de încredere dintre cetățeni și instituția medicală, un proces complex care implică reeducarea comunității în legătură cu importanța imunizării.
A treia cale, considerată cea mai eficientă pe termen scurt, constă în adoptarea unui model inspirat din spațiul latin, care impune vaccinarea ca prealabil pentru accesul în școli, licee, facultăți sau cămine studentesti.
Specialistul a explicat că primele două măsuri necesită o perioadă lungă de implementare și consolidare, în timp ce a treia poate produce rezultate vizibile rapid. Accesibilitatea sporită presupune o logistică agresivă de distribuire, asigurând că dozele ajung la persoanele care au nevoie, fără bariere majore de transport sau programare. Recâștigarea încrederii este, însă, o provocare majoră în contextul românesc, unde scepticismul s-a instalat de-a lungul mai multor decenii și continuă să crească. Această eroziune a încrederii este cauza directă a faptului că rata de acoperire vaccinală la copii se situează undeva în jurul a 60%, un nivel considerat catastrofal comparativ cu pragul de 95% necesar pentru a asigura imunitatea de grupă și a preveni apariția focarelor epidemice.
Repararea educației medicale și formative este un proces care se măsoară în generații, nu în ani, a subliniat dr. Florescu, care, în calitate de profesor universitar, observă atitudini contradictorii și uneori incomprehensibile printre colegii săi, atât la studenții la medicină, cât și la medicii din specializări diverse.
De ce această abordare e puțin populară?
De aceea, măsura de impunere a vaccinării este prezentată ca o soluție pragmatică, similară cu practica din Marea Britanie, unde instituțiile de învățământ au dreptul de a stabili regulamente interne care condiționează înscrierea de starea de vaccinare conform programului național.
Deși nu este o politică guvernamentală centralizată care impune amenzi, mecanismul funcționează prin excluderea celor nevaccinați din colectivitate până la îndeplinirea criteriilor sanitare.
Această abordare, deși considerată puțin populară la nivel de opinie publică, este descrisă de medic ca fiind cea cu impactul cel mai imediat și necesar pentru o țară cu o acoperire vaccinală atât de scăzută. Dr. Florescu a sugerat ca școlile să poată impune liste specifice de vaccinuri obligatorii pentru admitere, funcționând ca un filtru de sănătate publică.
Ea a argumentat că, deși pare restrictivă, această metodă este coerentă cu practica internațională privind călătoriile, unde vaccinarea este cerută la graniță pentru anumite destinații, fără ca călătorii să se plângă excesiv de această condiție.
Un exemplu ilustrativ adus în discuție este cel al vaccinării împotriva febrei galbene, solicitat la intrarea în anumite republici africane sub-sahariene. În aceste situații, pasagerii sunt dispuși să depășească orice reticență, chiar și în cazuri de contraindicații, doar pentru a-și putea continua călătoria, demonstrând că motivația de acces într-un loc dorit poate depăși rezistența naturală la injectare.
Comparativ, în România, se observă o paradoxală rezistență la vaccinurile de rutină, cum ar fi cel antigripal, în timp ce pentru cele de călătorie există o acceptare relativă.
Această discrepanță evidențiază necesitatea unei măsuri rapide care să echilibreze responsabilitatea individuală cu cea colectivă, luptând împotriva mentalității conform căreia societatea ar trebui să Critica s-a extins și asupra informațiilor false care circulă în mediul medical și general, precum afirmația eronată conform căreia vaccinul anti-HPV ar modifica structura ADN-ului uman.
Florescu a relatat un episod în care o ginecolog a fost respinsă de un medic de familie, care i-a recomandat să se vaccineze, dar i-a transmis ulterior că vaccinul îi alterează materialul genetic, o idee pe care specialistul o consideră o monstruozitate științifică. În opinia sa, astfel de erori conceptuale ar trebui să determine suspendarea dreptului de liberă practică pentru medicul respectiv, deoarece nu există nicio dovadă că vaccinurile modifică ADN-ul.
Riscarea reapariției unor boli aproape uitate, precum poliomielita și difteria cu germeni toxigeni, reprezintă o amenințare reală dacă nu se intervine urgent. Dr. Florescu a enumerat și alte consecințe negative ale scăderii acoperirii vaccinale, inclusiv decesele din cauza tusei convulsive, formele severe de rubeolă cu complicații și apariția tot mai frecventă a sindromului encefalitic acut post-rubeolic (PESS) la tinerii cu vârsta de 8-10 ani, afecțiuni care erau rare când nivelul de protecție era optim.
Prezența în spitale a cazurilor de tétanos și botulism confirmă tendința de regresie spre boli caracteristice Epocii Medii, dacă nu se adoptă o strategie combinată.
Concluzia expusă de managerul spitalului este că este imperativ să se înceapă cu măsura rapidă de impunere a vaccinării pentru accesul în colectivități, dublată sau triplată de celelalte două direcții (accesibilitate și educație). Nu este vorba despre a le implementa succesiv, ci simultan, dar prioritizând acțiunea cu efect imediat.
Deși alte state europene, precum Franța, au adoptat mecanisme de sancționare financiară pentru nevaccinare, România ar trebui să exploreze și ea această cale, având în vedere că în alte regiuni ale lumii deciziile clare au dus la o convergență a eforturilor și la o revigorare a sistemului.
Fără o astfel de mișcare decisivă, se riscă o degradare continuă a standardelor de sănătate publică, transformând spitalele în locuri unde se tratează boli care ar fi trebuit să rămână în trecut.
Sursă: dcnews
Conținut scris de redacția noastră sectorul-1.ro / Elena Aurel și asistat AI.