Familia și școala contează cel mai mult pentru rezultatele elevilor în România

De ce mediul socio-economic afectează atât de mult pe reziliența academică a

În România, influența mediului socio-economic asupra performanței școlare este semnificativ mai accentuată decât în majoritatea țarilor membre ale OCDE, conform datelor publicate în cadrul studiului PISA 2025. Raportul evidențiază că originele familiei, precum și calitatea instituției de învățământ pe care elevul o frecventează, joacă un rol determinant în rezultatele obținute, mai ales în domeniile științifice.

Ultimele știri

Justiția în Familie: Cuplurile de Judecători care Schimbă SistemulSector 3 aprobare alocare de 120 milioane de lei pentru proiecte localeTesla Roadster: mașina electrică care zboară, se răsucește în aer și sare peste alte vehiculeRusia a construit o bază pentru drone în șase săptămâni — semnal de alarmă pentru Europa

Această constatare se bazează pe analize detaliate care compară variațiile de performanță la nivel individual și instituțional, evidențiând disprețuri marcate între elevii proveniți din mediile avantajate și cei din contexte dezavantajate.

Unul dintre cele mai semnificative indicatori este ponderea explicată de statutul socio-economic, cultural și al elevului în variația rezultatelor la Științe. În România, acest factor reprezintă 21,7% din totalul variației, o valoare aproape dublu față de media OCDE, care se situează la 11,6%. Această diferență plasează România într-un grup exclusiv de sisteme educaționale în care mediul socio-economic funcționează ca unul dintre cei mai puternici predictori ai succesului școlar. Doar Zambia registrează o valoare mai mare în acest sens, iar Luxemburgul ajunge la un nivel similar cu cel al României.

OCDE subliniază, de asemenea, că România aparține categoriei de state și economiile în care disparitățile socio-economice explică cel puțin 20% dintre diferențele de performanță, în timp ce media organizației rămâne sub 12%.

Discrepanța între rezultatele elevilor devine mai evidentă atunci când se analizează cei din extremele spectrului socio-economic. Elevii aflați în sfertul cel mai avantajat obțin, în moyenne, 122 de puncte mai multe la probă de Științe decât cei din sfertul cel mai dezavantajat.

Pentru comparație, media OCDE pentru acest tip de decalaj este de 85 de puncte, ceea ce înseamnă că România depășește semnificativ acest indicator.

Doar un număr foarte restrâns de sisteme educaționale înregistrează diferențe mai mari, iar OCDE include România printre opt țări și economiile în care depășirea pragului de 100 de puncte este constatată.

Această diferență de 122 de puncte, deși nu poate fi interpretată direct ca echivalentă cu un număr specific de ani de școală, reflectă totuși o disparitate deosebită mare.

Pentru a o pune în perspectivă, OCDE estimează că aproximativ 20 de puncte PISA corespund, în medie, progresului realizat într-un an de învățare, lucru care sugerează că diferența observată ar corespunde, teoretic, cu peste șase ani de școală – deși această traducere trebuie făcută cu mare precautie din punct de vedere metodologic.

Pe lângă disparitățile la nivel individual, un alt aspect preocupant evidențiat de raport este extensa variație a performanței între școli. În medie, la nivel OCDE, aproximativ 31% dintre variația rezultatelor la Științe se produce între instituții, iar restul de 69% apare în interiorul fiecărei școli. România, totuși, se situează la polu opus: este una dintre numai zece țări și economiile în care diferențele dintre școli reprezintă cel puțin 50% din variația totală a performanței.

Cele zece sisteme menționate explicit de OCDE în acest context sunt Zambia, Țările de Jos, Kenya, Bulgaria, Turcia, Rwanda, Ungaria, Slovacia, Germania și România.

Un astfel de pattern, explică organizația, indică un sistem educațional „mai segmentat academic”, în care elevii cu performanțe ridicate și cei cu rezultate mai slabe sunt tendeți să fie grupați în instituții diferite, în loc să fie distribuiți mai uniform.

Această segmentare are efecte cumulate

Această segmentare are efecte cumulate. De o parte, România are una dintre cele mai puternice corelații între statutul socio-economic al familiei și rezultatele școlare. De altă parte, sistemul prezintă una dintre cele mai mari diferențe de performanță între școli. Combinarea acestor două factori sugerează existența unui mecanism de acumulare a dezavantajelor: copiii proveniți din medii vulnerabile au o probabilitate mai mare să fie inserați în școli cu performanțe mai slabe, iar diferențele între instituții amplifică deja existentele disparități.

OCDE avertizează că, în contexte precum această, politicile de educație nu trebuie să se limiteze doar la analizarea diferențelor dintre elevi, ci să studieze și inegalitățile dintre instituțiile în care aceștia studiază, deoarece acestea pot contribui semnificativ la perpetuarea inequității.

Un alt indicator alarmant este rata rezilienței academice printre elevii dezavantajați. În România, doar 7% dintre tinerii de 15 ani proveniți din mediile socio-economice dezavantajate reușesc să ajungă în sfertul superior al performanței la Științe în cadrul țării, în ciuda circumstanțelor sociale din care provin.

Această proporție este semnificativ sub media OCDE, care se situează la 11,9%.

De fapt, România este clasificată de OCDE printre statele în care mai puțin de 10% dintre elevii dezavantajați managează să depășească handicapul social și să atingă nivele ridicate de performanță.

Situația devine și mai gravă atunci când se examinează riscul de rezultate foarte slabe.

În România, diferența dintre ponderea elevilor dezavantajați și cea a elevilor avantajați care nu ating nivelul minim de competență la Științe depășește 50 de puncte procentuale – o diferență care subliniază o inegalitate profundă în accesul la o educație de calitate.

Rezultatele PISA 2025 aduc, de asemenea, o semnalare serioasă privind nivelul de competență de bază în materii esențiale. Mai mult decât jumătate dintre elevii români de 15 ani nu ating nivelul 2 la Matematică, considerat de OCDE pragul minim de competență pentru această disciplină.

Preciz, 52% dintre elevi sunt sub acest nivel, în timp ce media OCDE pentru aceeași indicator este de 65% de elevi care îl atestă. Aceasta înseamnă că România a trecut, pentru prima dată, pragul de 50% în ceea ce privește „analfabetismul funcțional” în Matematică. La Citire, situația este asemănătoare: 48% dintre elevi nu ating nivelul minim de competență, iar la Științe, procentul este de 46%.

În toate cele trei domenii evaluate – Matematică, Citire și Științe – România se situează sub media OCDE, conform datelor publicate marți, 8 septembrie, de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.

Aceste constatări subliniază nevoia urgentă de intervenții Politici publice care să adreseze atât inegalitățile socio-economice, cât și segregarea institucională în sistemul de educație. Fără măsuri concrete destinate să echilibreze accesul la resurse, să susțină elevii vulnerabili și să reducă diferențele între școli, riscurile de a perpetua un ciclu de dezavantajă vor rămâne mari.

Familia și școala, deși joacă roluri esențiale în dezvoltarea elevilor, nu pot compensa singure efectele unui sistem care, în prezent, seemă să amplifice, în loc să reduce, disparitățile existente.

Sursă: mediafax

Conținut scris de redacția noastră sectorul-1.ro / Alina Stoian și asistat AI.