Cum consolidăm centrele istorice?
Fragmentarea sistemului academic este principalul obstacol în calea accesului universităților românești în clasamentele internaționale de elită. Așa susține Daniel David, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și fost ministru al Educației.
Ultimele știri
Plăți avans APIA 2026: sume pe hectar și cap de animal pentru agricultori
Dobânzile scad: speranță pentru economia României
Ungaria și Bulgaria blochează aderarea Ucrainei la UE: ce înseamnă pentru Moldova?
Trump propune dialog trilateral pentru denuclearizareÎn analiza sa, David identifică mecanismele prin care România își poate crește vizibilitatea globală, argumentând că țara are un potențial real în cercetare avansată, dar eforturile sunt împrăștiate pe prea multe entități separate.
Potrivit analizei sale, cheia succesului stă în consolidarea strategică a producției științifice din marile centre universitare istorice. David afirmă că, dacă instituțiile din București, Cluj-Napoca, Iași și Timișoara și-ar agrega contribuțiile la cercetare, fiecare dintre aceste poli ar putea genera o entitate academică capabilă să se claseze stabil între 200 și 300 în clasamentele mondiale.
Această viziune contrazide ideea conform căreia România nu produce știință de vârf; problema este una de organizare, nu de calitate intrinsecă.
De ce fragmentarea distorsionează realitatea?
În cadrul dezbaterii, Sorin Ivan, decan și director al revistei Tribuna Învățământului, a ridicat întrebarea fundamentală: ce înseamnă, concret, o universitate de cercetare avansată?
Termenul este asociat natural cu marile instituții americane sau cu primele zece locuri din lume. Este realist ca România să aspire la acest statut excepțional?
David a explicat că fragmentarea actuală distorsionează realitatea academică.
Dacă am uni eforturile științifice din Iași – incluzând Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, facultatea de medicină, Universitatea Tehnică și facultatea de agronomie –, am obține o instituție cu profil world-class, situată în topul global menționat.
Ce claritate are misiunea academică?
Aceeași logică se aplică identic pentru Cluj-Napoca, București și Timișoara.
Această structură fragmentată este o moștenire directă a reformelor din 1948, când s-au creat entități separate, structură care a persistat și ulterior, inclusiv prin separarea facultăților de medicină din universitățile clasice.
Un aspect esențial al explicației lui David vizează claritatea misiunii fiecărei instituții.
Rectorul UBB argumentează că, în prezent, există o diferențiere transparentă: unii actori se concentrează exclusiv pe generarea de cunoaștere și cercetare, alții pe formarea profesională a studenților, iar alții adoptă un model hibrid.
Această claritate este crucială pentru publicul larg, studenți și autorități, deoarece le permite să evalueze corect performanțele. Nu este rațional să aștepți publicații în reviste precum Nature sau Science de la o universitate ale cărei priorități sunt educația și parteneriatele antreprenoriale regionale. Pentru o instituție care își propune competitivitatea globală, însă, aceste indicatori devin standard obligatoriu.
Performanțe punctuale sau stabilitate?
Spre deosebire de alte perioade, avem acum pentru prima dată o definiție explicită și transparentă a misiunilor universitare, un progres benefic pentru întreaga societate.
Deși unele instituții, precum UBB, reușesc periodic să se claseze în primele 700-800 de locuri în clasamentul Shanghai, aceste performanțe sunt adesea temporare, limitate la câteva ani.
Similar, Universitatea de Medicină „Carol Davila” din București obține rezultate notabile în clasamentele care ponderează puternic publicațiile din domeniul biomedical, dar aceste succese punctuale nu reflectă neapărat capacitatea generală a sistemului de a susține cercetare avansată continuă.
Concluzia centrală a intervenției lui Daniel David este că absența României din topurile superioare nu se datorează lipsei unui mediu academic capabil de inovație, ci dispersiei forței de lovire științifică. Prin reunificarea logică a resurselor din centrele istorice, țara noastră ar putea genera patru instituții de top global, transformând potențialul existent într-o prezență constantă în clasamentele internaționale, în loc de apariții ocazionale și instabile.
Sursă: dcnews
Conținut scris de redacția noastră sectorul-1.ro / Elena Aurel și asistat AI.