Cercetarea românească, la coada Europei: eșec în finanțare și producție științifică

Cum se încadrează România în acest tablou european?

România continuă să se afle într-o poziție defavorabilă la nivel european în ceea ce privește indicatorii de performanță din domeniul științei și inovării, conform concluziilor unui document recent emis de Comisia Europeană. Acest raport, care analizează situația din 2026, evidențiază că țara noastră se clasează constant pe ultimele locuri în clasamentele UE.

Ultimele știri

Plăți avans APIA 2026: sume pe hectar și cap de animal pentru agricultoriDobânzile scad: speranță pentru economia RomânieiUngaria și Bulgaria blochează aderarea Ucrainei la UE: ce înseamnă pentru Moldova?Trump propune dialog trilateral pentru denuclearizare

Deși Uniunea Europeană își menține statutul de actor major pe scena internațională a cercetării, ea se lovește de obstacole semnificative, legate de nivelul scăzut al investițiilor, de fragmentarea structurii sectoriale și de dificultatea transferului rezultatelor inovatoare pe piețe, într-un context marcat de o competiție globală intensificată.

Nu toate aspectele statistice sunt însă negative pentru România. Există nișe specifice în care țara noastră obține clasamente superioare, cum ar fi ponderea bugetului alocat programelor spațiale sau prezența femeilor ca autori principali ai publicațiilor, aspecte detaliate ulterior în analiza de față.

Noua ediție a raportului privind „Performanța în Știință, Cercetare și Inovare în UE” pentru anul 2026 sintetizează datele disponibile despre indicatorii cheie de performanță în statele membre, coroborându-le cu politicile implementate în domeniu. Mesajul central transmis de autori este că, în urma unor șocuri economice profunde și fără precedent, economia europeană traversează o perioadă caracterizată printr-o creștere mai lentă și o productivitate inferioară comparativ cu rivalii săi de pe plan mondial.

În acest cadru, devine imperios necesară elaborarea unei strategii de dezvoltare susținute de știință, cercetare, dezvoltare tehnologică și inovare.

Totuși, chiar și în acest sector, unde UE prezintă o poziție relativ solidă, se identifică o serie de provocări majore.

Pentru a atinge obiectivul fixat pentru 2030, anume ca cheltuielile pentru cercetare-dezvoltare să reprezinte 3% din PIB, Europa are nevoie de o injectare suplimentară de capital în valoare de 560 de miliarde de euro.

Fragmentarea persistă ca o problemă structurală, sectorul fiind dispersat între diverse țări, regiuni și instituții.

În plus, procesul de scalare a inovațiilor rămâne problematic, rezultatele obținute întâmpinând bariere ridicate la momentul comercializării, în special în sectoarele critice precum inteligența artificială, microelectronica și calculul în cloud.

Este esențială adoptarea unor inițiative capabile să consolideze poziția Europei în fața presiunii concurențiale globale.

Cum se încadrează România în acest tablou european?

Documentul Comisiei subliniază faptul că statul român ocupă ultimul loc în UE la capitolul cheltuieli totale pentru cercetare, cu un aport de doar 0,5% din PIB.

Din această sumă, 0,2% provin din surse publice, iar 0,3% din surse private.

Datele referitoare la anul 2023 arată că România este una dintre puținele țări care alocă mai puțin de 1% din PIB pentru acest scop, compania doar cu Letonia, Bulgaria, Cipru și Malta.

De ce România rămâne pe ultimele locuri în clasamentele UE?

Această valoare este semnificativ sub media europeană, care se situează la 2,26%.

Analiza datelor Eurostat pentru anul 2025 relevă o situație unică în istoria recentă a Uniunii: România este singurul stat membru care a înregistrat o scădere a cheltuielilor pentru cercetare, calculate pe cap de locuitor, pe parcursul ultimului deceniu. De asemenea, țara noastră se numără printre ultimele state europene, fiind depășită doar de Ungaria, Bulgaria și Malta, în ceea ce privește sprijinul guvernamental direct sau stimulentele fiscale acordate companiilor pentru activități de cercetare-dezvoltare, acest indicator situându-se mult sub pragul de 0,1% din PIB.

România se distinge, alături de alte state cu populație redusă, prin atragerea unor sume modeste de fonduri europene destinate cercetării în perioada 2016-2023.

Paradoxal, majoritatea regiunilor din țară, cu excepția Vestului și a Bucureștiului, sunt clasificate ca având o contribuție europeană foarte mare la efortul de cercetare, depășind pragul de 10%.

În nordul și estul țării, precum și în Regiunea Sud-Vest, ponderea fondurilor europene depășește 22%.

La capitolul producție științifică, măsurată prin numărul de publicații indexate per milion de locuitori, România se clasează pe ultimul loc în Europa. În 2024, s-au înregistrat doar 719 publicații, o cifră care reprezintă jumătate din media europeană de 1446.

Doar Franța și Bulgaria au avut o producție sub pragul de 1000 de publicații per milion de locuitori.

Colaborarea internațională rămâne, de asemenea, sub potențial: în 2024, România a fost pe penultimul loc în Europa, depășită doar de Bulgaria, la indicatorul procentual al co-publicațiilor internaționale, care a atins nivelul de 40%.

Aceste condiții explică și nivelul scăzut al forței de muncă din sector. Ponderea angajaților din cercetare în totalul angajaților este un alt domeniu în care România ocupă ultimul loc în Europa. În 2025, proporția a fost de 2 cercetători la fiecare 1000 de salariați, o valoare aproape identică cu cea din urmă cu zece ani, dar mult inferioară mediei UE, care este de 10 cercetători per 1000 de angajați.

Deși imaginea generală este una a unei țări la coadă, există câteva excepții notabile. România nu este ultima în toate categoriile statistice europene. De exemplu, în ceea ce privește bugetul comunitar pentru cercetarea spațială, Franța, Italia și Germania domină contribuțiile, alocând între aproape 2 miliarde de euro (în cazul Germaniei și Italiei) și circa 2,5 miliarde de euro (pentru Franța) în 2024.

Totuși, raportat la bugetul național total destinat cercetării, România ocupă primul loc, alocând 15% din total pentru programul spațial european, deși țara se confruntă periodic cu dificultăți în respectarea obligațiilor de plată.

Un alt punct forte este legat de brevetarea inovațiilor. Datele din 2024 indică faptul că universitățile din Europa Centrală și de Est dețin cele mai multe brevete de inovație. În acest segment, România, împreună cu Ungaria, Bulgaria și Estonia, se clasează în top, având cele mai multe brevete de origine academică, care reprezintă peste o treime din totalul național.

Cifra atinge 53%, comparativ cu o medie europeană de aproximativ 40% și un minim înregistrat în Luxemburg de 30%. Aceste date arată că, deși provocările financiare și de volum sunt mari, România excela în anumite dimensiuni calitative ale ecosistemului de cercetare.

Sursă: edupedu

Conținut scris de redacția noastră sectorul-1.ro / Costin Ionescu și asistat AI.