Pensia din două țări: când și cum se cumulează anii de muncă în România și în străinătate

Cum se calculează pensia în fiecare țară?

Cum se combină ani de muncă în România și UE pentru a primi o pensie: ghid practic pentru cetățeni

Ultimele știri

Plăți avans APIA 2026: sume pe hectar și cap de animal pentru agricultoriDobânzile scad: speranță pentru economia RomânieiUngaria și Bulgaria blochează aderarea Ucrainei la UE: ce înseamnă pentru Moldova?Trump propune dialog trilateral pentru denuclearizare

Publicat pe 29.09.2026, ora 07:00 | Urmărește Digi24 în Google Discover

Cetățenii români care și-au petrecut o parte din carieră profesională pe teritoriul altor state europene au posibilitatea de a aduna toate perioadele de asigurare socială acumulate în diferite sisteme naționale pentru a solicita dreptul la pensie. Deși legile de coordonare permit agregarea stagiilor pentru stabilirea eligibilității finale, fiecare țară implicată va calcula și va deconta separat suma care îi revine, conform normelor juridice proprii.

Un aspect important de reținut este faptul că începutul efectiv al plăților nu va coincide neapărat în toate statele, diferențele fiind generate de variația vârstei legale de pensionare din fiecare jurisdicție.

Casa Națională de Pensii Publice (CNPP) utilizează termenul specific de „pensii comunitare” pentru a desemna drepturile financiare stabilite în cazul persoanelor care au desfășurat activități salariale sau de asigurare în mai multe țări membre ale Uniunii Europene.

Criteriile de eligibilitate pentru beneficiarii acestui tip de pensie

Mecanismul de coordonare este aplicabil tuturor celor care au înregistrat perioade de contribuție la sistemul public din România și, simultan, în alte state din spațiul UE. Regimul juridic comun se extinde și asupra relațiilor cu cele patru țări europene non-UE: Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția.

Conform precizărilor făcute de CNPP, pentru a verifica dacă se atinge pragul minim de stagiu necesar obținerii unei pensii din sistemul românesc, autoritățile adună anii lucrați pe teritoriul României cu perioadele confirmate oficial de instituțiile competente din celelalte state implicate.

Această metodologie permite ca dreptul la pensie să fie recunoscut chiar și unei persoane care, dacă ar fi luat în considerare doar activitatea dintr-o singură țară, nu ar fi îndeplinit condiția de stagiu minim. Totuși, responsabilitatea financiară rămâne distribuită: fiecare stat plătește exclusiv pentru drepturile calculate conform propriilor reguli interne, fără a prelua costurile aferente altor jurisdicții.

Metodologia de calcul a sumelor din fiecare țară

În procesul de calcul european, fiecare instituție de pensii implicată pornește de la stabilirea unei pensii teoretice, bazată pe totalitatea perioadelor de asigurare confirmate la nivel transnațional. Din această valoare teoretică, se determină apoi cota-parte corespunzătoare exclusiv timpului în care solicitantul a fost asigurat în statul respectiv, aplicând principiul pro rata temporis.

Dacă, prin excepție, solicitantul are dreptul și la o pensie calculată exclusiv pe baza perioadei realizate în acel stat, cele două rezultate (cel teoretic proporțional și cel exclusiv local) sunt comparate, iar instituția va acorda suma care este mai avantajoasă pentru beneficiar.

Există o regulă specială aplicabilă perioadelor de asigurare cu durata mai mică de un an. Comisia Europeană subliniază că anumite țări nu acordă o pensie distinctă pentru intervale atât de scurte, însă acestea nu se pierd din cont: lunile respective sunt preluate și luate în calcul în țările în care persoana a avut o perioadă de asigurare mai îndelungată.

Care e procedura de depunere a cererii?!

De ce datele de pensionare pot varia între state

Vârsta legală la care se poate ieși la pensie nu este uniformă în toată Europa, existând diferențe semnificative între legislațiile naționale.

În consecință, îndeplinirea condițiilor de pensionare în România nu deschide automat, la aceeași dată calendaristică, și dreptul la plata pensiei dintr-o altă țară.

CNPP precizează clar că solicitantul nu este obligat să îndeplinească simultan condițiile de pensionare în toate statele implicate în dosarul său; fiecare parte a pensiei se acordă individual, doar după îndeplinirea condițiilor specifice statului care o plătește.

Componenta cuvenită dintr-un alt sistem public va deveni exigibilă abia atunci când sunt îndeplinite criteriile prevăzute în respectivul stat, inclusiv cele referitoare la atingerea vârstei minime. Comisia Europeană avertizează că valoarea totală primită se poate modifica în cazul în care pensionarea nu are loc simultan în toate țările.

Din acest motiv, instituția europeană recomandă ca persoanele interesate să verifice din timp condițiile de pensionare în fiecare stat în care au desfășurat activitate, pentru a evita surprizele legate de termene.

Procedura de depunere a cererii

Cererea formală de pensionare se depune, în mod obișnuit, la instituția competentă din țara în care solicitantul își are locuința permanentă. Dacă individul este stabilit într-un alt stat membru și a fost asigurat acolo, instituția din statul de rezidență va comunica direct cu autoritățile din România, eliminând necesitatea deplasării fizice a solicitantului în țara sa de origine.

În situația în care persoana nu a fost niciodată asigurat în statul de domiciliu actual, cererea va fi transmisă instituției din țara în care a lucrat ultima dată, aceasta devenind punctul central al procesului administrativ.

Documentația necesară pentru pensia comunitară

Cererea de pensionare trebuie însoțită de documentele standard solicitate pentru stabilirea drepturilor din România. CNPP specifică că solicitantul trebuie să prezinte actele care dovedesc perioadele de activitate desfășurate pe teritoriul României anterior datei de 1 aprilie 2001, precum carnetul de muncă sau adeverințele eliberate în condițiile legii de foștii angajatori.

Pentru perioada ulterioară acestei date, evidența perioadelor de asigurare în sistemul public este păstrată în format electronic de casele de pensii, simplificând astfel verificările.

În cazuri în care carnetul de muncă lipsește, perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001 pot fi dovedite, în condițiile indicate de CNPP, prin adeverințe obținute de la angajatori, deținătorii legali ai arhivelor sau operatorii autorizați de Arhivele Naționale. Este în sarcina solicitantului să facă demersurile necesare pentru obținerea acestor acte suplimentare. La final, instituțiile de pensii din toate statele implicate vor transmite electronic informațiile necesare analizării dosarului, facilitând procesul de coordonare internațională.

Sursă: digi24

Conținut scris de redacția noastră sectorul-1.ro / Irina Neagu și asistat AI.