Netanyahu se confruntă cu judecata alegătorilor pentru atacurile din 7 octombrie

În confruntările directe privind aptitudinea pentru funcția de prim-ministru

Netanyahu se confruntă cu judecata alegătorilor pentru atacurile din 7 octombrie

Ultimele știri

SS United States, recordul transatlantic, devine recif artificial în FloridaTelegondola din Sinaia a funcționat luni de zile cu un pilon deplasat peste limita de siguranțăGeneral român: NATO trebuie să se retragă din fostele țări comunisteFSB arestează presupuși spioni ucraineni acuzați de sabotaj

Alegătorii israelieni se pregătesc să pronunțe un verdict politic în urma celei mai sângeroase zile din istoria țării. În timp ce campania electorală intră în fază finală, o parte semnificativă a supraviețuitorilor atacului Hamas din 7 octombrie 2023 susține că șeful guvernului ar fi trebuit să demisioneze de mult timp, asumind vina pentru prăbușirea securității naționale. Aceste alegeri reprezintă, pentru mulți, o ocazie întârziată de a judeca responsabilitatea executivului pentru cel mai grav eșec militar din ultimele generații.

Contextul electoral este complex și fragmentat. Sistemul electoral israelian se bazează pe votul pentru liste de partid, nu pentru candidați individuali, ceea ce generează o competiție intensă într-o societate profund divizată pe criterii de etnie, religie și ideologie. Zeci de formațiuni se înregistrează la fiecare ciclu, dar doar cele care reușesc să depășească pragul electoral de 3,25% intră în Knesset, parlamentul format din 120 de locuri. Sondajele actuale indică că între 11 și 13 din cele 36 partide înscrise vor reuși să atingă acest prag, iar mandatele sunt distribuite prin reprezentare proporțională.

Lupta se concentrează în jurul a două principale formațiuni: Likud, partidul de dreapta condus de Benjamin Netanyahu, și Yashar, o nouă formațiune de centru în fruntea căreia se află Gadi Eisenkot, fost șef al Statului Major al Armatei. Eisenkot, care a pierdut un fiu în operațiunile militare din Gaza, s-a poziționat ca un outsider politic, un soldat cu o viziune fermă asupra securității. Originea lui modestă și sacrificiile personale contrastează puternic cu cariera lungă a Netanyahu și cu dosarele de corupție care îl urmăresc. Un sondaj recent al Channel 12 plasează Eisenkot pe primul loc cu 23 de locuri, înaintea Likudului cu 21, deși alte instituții de cercetare prezintă rezultate divergente. Pe canalul 14, mai apropiat de tabăra guvernamentală, se estimează că Likud va obține 30 de locuri, în timp ce formațiunea lui Eisenkot va obține aproximativ 20.

În confruntările directe privind aptitudinea pentru funcția de prim-ministru, Eisenkot a reușit să depășească Netanyahu cu o marjă constantă în sondaje. Totuși, a fi cel mai mare partid nu garantează victoria, deoarece formarea unui guvern necesită 61 de locuri, o majoritate absolută care niciun singur partid nu a obținut vreodată de unul singur. Așadar, rezultatul final nu se decide neaparat în noaptea votului, ci în negocierile de coaliție care pot dura zile, săptămâni sau chiar luni.

Sondajele indică că blocul lui Netanyahu, care include Likudul, două partide de extremă dreapta conduse de Bezalel Smotrich și Itamar Ben-Gvir, precum și două partide ultraortodoxe, va obține între 49 și 55 de locuri, sub pragul de 61 necesar pentru majoritate. Opoziția pare puternică pe hârtie, dar este profund fragmentată: Eisenkot are la dreapta partidele conduse de fostul prim-ministru Naftali Bennett și de fostul ministru al Apărării Avigdor Liberman, iar la stânga Partidul Democraților condus de Yair Golan. Niciunul dintre aceștia nu a susținut explicit Eisenkot, amândoi având propriile ambiții pentru șefia guvernului.

Un alt aspect care atrage atenția este rolul israelienilor rezidenți în

Orice guvern alternativ ar fi dependent de sprijinul sau abținerea partidelor arabe, deși mulți lideri ai opoziției au exclus această posibilitate. În absența unei majorități clare, rezultate plauzibile includ un impas politic, un guvern de minoritate, un guvern de uniune sau noi alegeri. Deoarece niciun bloc nu pare să aibă șanse mari de a câștiga detașat, rezultatul va depinde de factori marginali: care dintre partidele mici vor depăși pragul de 3,25% și câte voturi vor primi celelalte, ceea ce înseamnă că voturile lor se pierd. Rata de participare la vot devine astfel un factor decisiv, deoarece câteva mii de voturi pot determina dacă o formațiune dispare complet, intră în parlament sau devine factorul decisiv care remodela harta politică.

Participarea alegătorilor arabi este esențială pentru rezultatul final. Cetățenii palestinieni din Israel, care reprezintă aproximativ 20% din populație, au votat tradițional la rate mai scăzute decât media națională. La alegerile din 2022, participarea arabilor a fost de 53,2%, în timp ce rata generală a fost de 70,6%. De data aceasta, se așteaptă ca această cifră să depășească 60%, ceea ce ar ridica pragul electoral și ar îngreuna supraviețuirea partidelor mici. Coaliția guvernamentală include mai multe formațiuni mici aflate în pericol, printre care „Sionismul Religios” al lui Smotrich și un nou partid de dreapta condus de Ofer Winter, un general în rezervă. Un alt partid mic, nou și neafiliat, care combină o agendă legată de rezerviști cu una economică, se află aproape de pragul de 3,25% în sondaje.

Un alt aspect care atrage atenția este rolul israelienilor rezidenți în străinătate. Deși Israelul nu permite votul din afara țării (cu excepția personalului diplomatic), datele oficiale indică că peste 11% din cei 7,3 milioane de alegători, adică aproximativ 810.000 de persoane, locuiesc în afara granițelor. Mii dintre aceștia intenționează să se deplaseze în țară pentru a vota personal, un flux care poate influența semnificativ rezultatele.

În zilele care au urmat atacului din 7 octombrie, kibbutzul Be’eri, o țintă a Hamas, era plin de soldați care patrulau printre ruinele caselor arse, cu podele pătate de sânge și uși ciuruite de gloanțe. Mirosul cadavrelor încă persista în aer, iar sunetele bombardamentelor și ale avioanelor de război care survolau Gaza erau neîncetate. Trei ani mai târziu, kibbutzul este din nou funcțional, cu lucrări de construcție alocuite pe terenuri înverzite. Se așteaptă ca majoritatea membrilor, care locuiesc provizoriu în alt kibbutz, să se întoarcă până în vară.

Be’eri, o comunitate colectivă înființată în 1946 cu aproximativ 1.000 de locuitori, ilustrează valorile socialiste care au marcat politica israeliană în primele decenii. La alegerile din 2022, aproape toate voturile sale au mers către centru-stânga, cu doar aproximativ 4% pentru partidele din coaliția naționalist-religioasă a lui Netanyahu. Atacul a determinat localnicii să pună sub semnul întrebării credința în coexistența cu palestinienii. Gal Cohen, un locuitor, a declarat pentru Reuters că „Toată lumea din Beeri a făcut doi pași spre dreapta. Dar cred că majoritatea dintre noi vom rămâne de partea opoziției, a partidelor care vor să înlocuiască acest guvern.”

Miriam Gad Messika, o femeie de 48 de ani din a treia generație din Beeri, nu s-a decis încă pentru cine va vota, dar a exclus explicit Netanyahu. „A eșuat ca lider de atâtea ori și nu ar trebui mai să fie în politică”, a spus ea. „Caut un lider și mi-e greu să văd vreun lider în Israel în acest moment.” Ea a adăugat că vrea să fie optimistă și speră într-o schimbare în bine.

În ultimii trei ani, opoziția față de guvernul Netanyahu s-a concentrat în jurul familiilor ostaticilor duși în Gaza. Unele familii acuză executivul de eschivarea responsabilității și de eforturile insuficiente pentru eliberarea ostaticilor. Un spațiu public din Tel Aviv a devenit cunoscut ca „Piața Ostaticilor”, locul mitingurilor constante. Deși ultimii ostatici au fost eliberați în urma unui armistițiu negociat de SUA, încheiat acum un an, familiile rămân printre cei mai insistenti în cererea de asumare a vinovăției.

Sursă: HotNews