De ce ignoră autoritățile sărăcia care distruge viitorul copiilor?
România nu suferă din cauza lipsei burselor sociale, ci din cauza unei sărăcii endemice care nu dispare odată cu închiderea catalogului.
Ultimele știri
Curtea ridică sechestrul pe clădirile din dosarul Herculane, investitori în așteptare
Cererile lui Putin privind NATO: Ce înseamnă pentru România
Repararea șinelor de tramvai la Rahovei–Progresului după 23 de ani de neîntrevedere
Parchetul European descoperă 3,5 milioane de euro pierdute în România prin proiecte falseCorina Atanasiu, deputat USR, atrage atenția asupra intenției Guvernului de a suspenda plata burselor sociale pentru elevi și studenți pe durata vacanțelor, o măsură care lovește exact în cei mai vulnerabili.
Țara noastră ocupă un loc fruntaș în Uniunea Europeană la capitolul sărăciei în rândul copiilor, iar inegalitățile din educație sunt brutale. Diferențele dintre mediul rural și cel urban sunt uriașe: copiii de la sate au șanse de patru ori mai mici să ajungă la liceu, abandonul școlar fiind o amenințare constantă.
În acest context, a pretinde că sistemul funcționează impecabil este o formă de negare a realității.
De ce sacrifică statul copiii vulnerabili prin tăierea burselor sociale?
Astăzi, profesorii sunt forțați să preia rolul de asistenți sociali, o responsabilitate care nu le aparține.
Sistemul actual pune presiune pe școli să gestioneze dosare sociale, riscând să excludă tocmai copiii aflați în situații critice, ale căror familii nu au resursele sau cunoștințele necesare pentru a întocmi documentația birocratică la timp.
Statul deține deja instituții specializate și mecanisme de verificare a veniturilor, precum Venitul Minim de Incluziune (VMI). Ministerul Muncii, prin AJPIS și serviciile de asistență socială, dispune de toate datele necesare pentru a identifica familiile vulnerabile. Este absurd ca școala să dubleze o muncă administrativă deja făcută de stat. Soluția ar fi simplă: Ministerul Educației ar trebui să stabilească criteriile, dar verificarea situației economice să fie realizată prin infrastructura digitală și administrativă pe care statul o are deja la dispoziție, eliminând astfel povara inutilă de pe umerii profesorilor și birocrația excesivă pentru părinți.
Sursă: Edupedu