Clinicile de longevitate promit să trateze îmbătrânirea ca pe o boală

ICD-11 include longevitatea!

Clinicii de longevitate prezintă abordarea îmbătrânirii ca pe o boală tratabilă

Ultimele știri

Justiția în Familie: Cuplurile de Judecători care Schimbă SistemulSector 3 aprobare alocare de 120 milioane de lei pentru proiecte localeTesla Roadster: mașina electrică care zboară, se răsucește în aer și sare peste alte vehiculeRusia a construit o bază pentru drone în șase săptămâni — semnal de alarmă pentru Europa

Având în vedere că avansarea în ani reprezintă unul dintre factorii de risc semnificativi pentru multe afecțiuni cronice – inclusiv patologii cardiovasculară, neoplasii maligne și deteriorare cognitivă – un număr crescut de specialiști și centre medicale încearcă să intervenă direct pe mecanismul deîmbătrânire însuși, în loc să trateze fiecare boală în parte. Cu treirea timpului, în interiorul celulelor se adună deteriorări genetice, funcționalitatea mitocondrială poate scădea și o parte dintre celule intră într-un stare de senescență: nu mai se împart, dar nu sunt eliminate, ceea ce susține o inflamație de fundal.

Acești schimbări biologice pot afecta diversitatea țesuturilor și creează condiții favorabile pentru apariția bolilor tipice vârstă-avansate.

Nir Barzilai, conducător al Institutului pentru Cercetarea Îmbătrânirii de la Albert Einstein College of Medicine din New York, SUA, a explicat, într-un interviu pentru CNN, că procesul deîmbătrânire are o bază biologică distinctă și că este exact această biologie care generează bolile. El a subliniat că, dacă ar fi posibil să se încetinească procesele de bază ale îmbătrânirii, atunci mai multe patologii ar putea fi amânate simultan. Această concepție a fost verificată, până în prezent, în experimente efectuate pe modele animale.

În studii pe viermi și pe șoareci, investigații au demonstrat că, prin intermediul restricției calorice sau prin administrarea de compuși ce acționează asupra mecanismelor moleculare implicate înîmbătrânire, se poate obține o extindere a duratei biologice a vieții.

Obiectivul declarat al medicinii dedicate longevității nu consistă, în principal, în prelungirea absolută a duratei existenței, ci în extinderea perioadei în care un individ rămâne liber de boli cronice și de limitări functionale. În literatura specializată, această fază se denumește „durata vieții sănătoase”.

Daniel Belsky, specialist în epidemiologie la Universitatea Columbia, SUA, a exprimat totuși o rezervă: nu există încă dovezi concluziive care să confirme că efectele observate la animale pot fi replicate la om.

Deși scepticismul persiste, interesul pentru verificarea empirică a acestei ipoteze a intensificat, rezultând în creșterea numărului de probe clinice care primesc sprijin financiar.

În cadrul clasificării internaționale a afecțiunilor, ICD-11, Organizarea Mondială a Sănătății (OMS) a înlocuit denumirea anterioară „senilitate” – mai târziu modificată în „bătrânețe” – cu termenul „declin al capacității intrinseci asociat îmbătrânirii”. OMS a făcut o precizare esențială: nu consideră bătrânețea în sine o boală. Termenul „capacitate intrinsică” se referă la totalitatea resurselor fizice și mentale ale unei persoane, inclusiv mobilitate, acuitate vizuală și auditivă, funcții mnemonice și starea afectivă.

Insistența punută de OMS asupra păstrării acestor capacități se reflectă și în hotărârea Adunării Generale a Națiunilor Unite, care a proclamat intervalul 2021–2030 ca „Deceniul îmbătrânirii sănătoase”.

Chiar și agenția americană pentru medicamente, FDA, nu recunoașteîmbătrânirea fiziologică ca o indicație terapeutică separată.

Din această lipsă de recunoaștere regulativă, investigațiile privind compușii capabili să încetineascăîmbătrânirea trebuie să se concentreze pe rezultate clinice tangibile, cum ar fi prevenirea afecțiunilor grave sau întârzierea apariției dizabilităților.

În absența unui medicament aprobât explicit pentru încetinireaîmbătrânirii, cercetătorii se îndreaptă spre evaluarea medicamentelor deja utilizate în alte indicații terapeutice. Printre cele mai intensiv studiate se numără metforminul, administrat de decenii pacienților cu diabet de tip 2, care ar putea activa ceva numit de uneori „gena longevității”.

Interesul crescut pentru această moleculă are originea în datele provenite din experimente pe animale și din observații clinice effectuate la diabetici tratați cu metformin, la care s-au constatat incidencii mai reduse ale unor boli legate de vârstă.

Impactul metforminului asupraîmbătrânirii la subjekți sănătoși este în curs de evaluare prin studiul TAME (Targeting Aging with Metformin), inițiat de Nir Barzilai și echipa sa.

Proiectul prevede recrutarea a 3.000 de voluntari cu vârste comprinse între 65 și 79 ani, fără diagnostic de diabet, care vor primi fie metformin, fie placebo și vor fi monitorizați timp de șase ani.

Senolicele elimină celulele senescente?

Cercetătorii vor urmări apariția unor probleme frecvent asociate avansării în vârstă, inclusiv boală de inimă, tumori maligne, deteriorare cognitivă și mortalitate.

În octombrie 2026, studiul TAME nu avea încă început desfășurarea activă, iar obstacolul principal rămăsea acumularea resurselor financiare necesare. Organizarea American Federation for Aging Research continuă să efforts pentru a asigura fondurile indispensabile lansării. Metforminul, deși în general bine tolerat, poate determina tulburări gastrointestinale și, la utilizare prolongată, deficit de vitamina B12.

Un cercetare clinică efectuată pe adulți peste 65 de ani a révélat că cei care au administrat metformin au prezentat creșteri mai modeste ale masei musculare în urma antrenamentelor de rezistență comparativ cu grupul primitor de placebo.

Acest rezultat a generat îngrijiri privind oportunitatea administrarea preventivă a metforminului la indivizi fără diabet.

Un alt agent farmacologic sub investigație este rapamicina, folosită în doze crescute pentru a preveni Inhibarea voiei mTOR, pe care rapamicina o modulatează, a dus la prelungirea vieții la șoareci în numeroase experimente. La om, s-au efectuat probe clinice de mărime limitată, iar datele disponibile până acum nu indică clar că rapamicina ar prelungi existența sau ar încetini global procesul deîmbătrânire.

Senolicele constituie o altă clasă de compuși în studiu, proiectate special pentru eliminarea celulelor senescente – acele celule care nu mai se împart dar persistă în țesuturi, contribuind la inflamație cronica. Cele primele evaluări clinice au detectat modificări în niște biomarcatori, însă eficiența senolicelor în prevenirea bolilor asociate vârstă sau în creșterea longevității nu a fost demonstrată concluziv.

Conform unei analizî publicate în anul 2025 în revistei Nature Aging, cercetările clinice efectuate la om în domeniulîmbătrânirii rămân încă într-o fază exploratory. Pentru a aprecia efectele unei intervenții înainte de manifestația bolilor clinice, investigații folosesc frecvent biomarcatori ai vârstei biologice. Printre acești indicatori se numără ceasurile epigenetice, care urmăresc modificările chimice ale ADN-ului ce apar paralel cu avansarea în vârstă. Unele dintre ele estimează vârsta biologică a unui individ, altele măsură viteza cu care evoluează procesul deîmbătrânire. Un astfel de biomarker a fost exploatat în studiul american CALERIE, în care participanții sănătoși au reducit consumul calorific timp de două ani. Deși obiectivul inițial era o scădere de 25% din aportul energetic, media realizată a fost de aproximativ 12%.

Conform rezultatelor publicate în 2023, tot în Nature Aging, ritmul deîmbătrânire biologică a fost mai lent cu circa 2%-3% în grupul intervenționat față de cei care au mențit obiceiurile alimentare.

Totuși, această diferență a fost observată doar la nivelul indicatorului DunedinPACE, care cuantifică ritmul deîmbătrânire. Ceilalți doi biomarcatori analizati – PhenoAge și GrimAge, utilizați pentru estimarea vârstei biologice – nu au arătat variații semnificative din punct de vedere statistic.

Institutul Național pentru Îmbătrânire din SUA a calculat că o diminuare astfel a ritmului deîmbătrânire ar putea corespune unei reduceri de aproximativ 10%-15% a probabilității de deces în deceniul următor. Acest tip de projectione a contribuit la apariția de clinici specializate dedicate longevității.

Mayo Clinic a lansat, în 2023, un program orientat spre menținerea sănătății în paralel cu avansarea în vârstă, iar o inițiativă asemănătoare funcționează și în cadrul sistemului universitar de sănătate din Singapore.

În 2024, Autoritățile pentru Sănătate din Abu Dhabi au instituit un cadru de licențiere excepțional pentru centrele dedicate medicinii longevității, prezentat oficial ca primul regulament de acest tip la nivel mondial.

Conform acestui reglement, centrele trebuie să ofere evaluări personalizate și intervenții care pot cuprinde ajustări ale stilului de viață, terapii farmacologice, asistență pentru sănătate mentală și măsuri legate de determinanții sociali.

Chiar și personalul auxiliar – inclusiv consilieri și instrucțori de educație fizică – care lucrează în aceste instituții trebuie să fie acreditați conform normelor establishte.

Allan Boston, director operațional al Institute for Healthier Living Abu Dhabi, primul centru care a obținut această licență, a declarat, într-un interviu pentru CNN, că o înțelegere mai profundă a mecanismelor celulare ar putea, pe termen lung, facilita încetinirea sau chiar inversarea unor modificări asociateîmbătrânirii. Totuși, entuziasmul generat de acest domeniu depășește, în unele situații, gradul de consolidație al dovadelor disponibile. Ceasurile epigenetice nu produc întotdeauna valori identice pentru aceleași persoane, iar utilizarea lor în procesul decizional medical individual nu a fost încă validată. De asemenea, suplimentele comerciale promovat ca having efecte antiîmbătrânire nu au demonstrat, până în prezent, că determină o prelungire autentică a duratei vieții la om.

Sursă: hotnews

Conținut scris de redacția noastră sectorul-1.ro / HotNews.ro și asistat AI.